Transport gratuit in RO
Pentru comenzi mai mari de 250 Lei
Transport gratuit in RO
Pentru comenzi mai mari de 250 Lei

Luxatiile

25
ianuarie
Diferenta dintre o entorsa – subiect al saptamanii trecute – si o luxatie este aceea ca entorsa dauneaza benzilor de tesut (ligamentelor) care leaga doua oase intre ele, in timp ce luxatia inseamna o vatamare a unui muschi sau a unei benzi de tesut care ataseaza un muschi de un os. Cu alte cuvinte, entorsa provoaca supraintinderea sau ruperea ligamentelor, fara ca oasele de care sunt prinse acestea sa paraseasca articulatia, a carei miscare este posibila, in vreme ce luxatia duce la pierderea contactului dintre suprafetele articulare, ligamentul si capsula articulara se rup, iar oasele ies din cavitate, astfel incat miscarea/mobilizarea articulatiei nu mai este posibila. Asadar, se produce o dislocare articulara, partiala, cand contactul dintre oasele afectate se poate realiza numai pe o anumita suprafata, sau totala, cand deplasarea provoaca desprinderea completa a structurilor osoase la nivelul articulatiei. In situatii mai grave, luxatiile pot fi insotite de fracturi, care vor face obiectul acestei rubrici saptamana viitoare.

Luxatiile pot afecta membrele inferioare, articulatiile soldului, genunchiului si gleznei, sau membrele superioare, la umar, cot sau incheietura mainii, mai rar la nivelul degetelor. Ele pot fi simple sau mixte (in functie de complexitate), anterioare, posterioare, mediale sau laterale (dupa directie), partiale sau totale (ca desprindere) si recente sau vechi (dupa momentul producerii). Desigur ca aceasta varietate poate fi complicata de combinatii ale acestor tipuri. In oricare dintre situatii, luxatia are ca efect modificari ale mai multor structuri: tendoane rupte, intre oase deplasate, muschi alungiti sau rupti, vase de sange si nervi in suferinta din cauza comprimarii, intinderii sau chiar a ruperii. Este si ratiunea pentru care primul gest terapeutic este reducerea medicala urgenta. Se spune ca „nu trebuie sa treaca un rasarit sau un apus de soare inainte ca o luxatie sa fie redusa”, iar reducerea – repozitionarea oaselor in articulatie, cu revenire neurovasculara – trebuie facuta numai de catre o persoana cu pregatire medicala. Ideal, de catre ortoped. Intarzierea reducerii poate duce la o luxatie ireductibila, cu dereglari semnificative in motricitatea membrului afectat si urmari grave, de tipul artrozelor, de pilda. Din cauza potentialei afectari neurovasculare si a posibilelor leziuni conexe, luxatia este considerata una dintre cele mai grave afectiuni ortopedice.

Simptomele luxatiilor, care apar la scurt timp dupa trosnitura/paraitura proprie acestor accidentari, variaza in funtie de localizarea leziunii si de gravitatea lor, dar se definesc, in esenta, prin:

– deformare vizibila a articulatiei – astfel incat osul pare deplasat – si instabilitate;
– pozitie defectuoasa a membrului afectat;
– senzatie de rece la nivelul articulatiei, prin lipsa pulsului periferic;
– vanataie si umflatura, deformare regionala;
– imobilitate/impotenta functionala;
– durere interna, violenta la inceput, apoi difuza.

Palparea, ca metoda prin care poate fi apreciata modificarea raporturilor normale dintre reperele anatomice supuse luxatiei, poate duce la amplificarea durerii. Este parte a diagnosticarii, preliminara asa-numitului „test de teama”: articulatia este fortata in directia in care se presupune ca a avut loc luxatia, testul fiind pozitiv in cazul in care pacientul se opune manipularii.

Diagnosticul este stabilit de medicul ortoped, in urma examenului clinic, si vizeaza durerea, forta, postura, anvergura miscarilor si functionalitatea, in general. Diagnosticul diferential, menit sa evidentieze luxatiile de entorse si fracturi, adauga componenta radiologica. Radiografia este folosita pentru a confirma luxatia si a diagnostica eventuale leziuni articulare asociate, iar RMN-ul ajuta la evaluarea deteriorarii tesuturilor moi din jurul articulatiei luxate. A leziunilor tisulare. Inainte de a puncta metodele de tratament si recuperare, sa ne reamintim componentele sfatului nostru de randul trecut, valabile si aici, si data viitoare, cu caracter preventiv si referitoare la pasirea pe suprafetele denivelate si alunecoase:

– purtam incaltaminte adecvata, cu talpa antiderapanta;
– mergem cu pasi mici, fara graba, cu toata talpa in contact cu solul, nu pe varfuri;
– mentinem centrul de greutate al corpului pe piciorul din fata;
– nu mergem cu mainile in buzunare, riscand astfel dezechilibrari;
– urcam treapta cu treapta scarile acoperite cu gheata;
– in cazul unei caderi inevitabile, incercam sa fluidizam miscarea, sa ne protejam, sa avem o cadere controlata, chiar daca instinctul primar ne dicteaza altceva.

Tratamentul luxatiilor difera de la o articulatie la alta si dupa severitatea accidentarii, influentand astfel metoda si timpul de vindecare, de la cateva luni, pana la un an. Cu tratament recuperator. Ingrijirea imediata inseamna controlul durerii, cu analgezice sau masaj terapeutic cu unguente specifice (pe care le gasiti si in farmaciile noastre), si limitarea tumefierii, cu antiinflamatoare si/sau, ca si in cazul entorselor, cu ajutorul unei pungi cu gheata, aplicata timp de 15-20 de minute, la fiecare trei-patru ore. Dupa cum bine va amintiti de randul trecut, odihna, gheata, compresie si elevatie. Apoi, metoda obisnuita consta in reasezarea articulatiei in pozitia normala (reducerea luxatiei, cu sau fara anestezie), stabilizarea neurovasculara si imobilizarea gipsata, aceasta din urma etapa inscriindu-se la tratamentul conservator. In situatia luxatiilor la membrele inferioare este posibil sa fie nevoie, pentru un timp, de cadru de mers sau carje cu sprijin auxiliar. Cand situatia o impune, se recurge la interventie chirurgicala, pentru remedierea eficienta si rapida a leziunilor si inlesnirea recuperarii rapide. Este vorba despre artroscopie, o procedura chirurgicala minim invaziva care inseamna „sa privesti in interiorul articulatiei” si are avantajele indiscutabile: durata de spitalizare de numai cateva ore, cicatrice minime, reintegrare rapida, lipsa aproape totala a complicatiilor. O procedura ideala pentru evaluarea si tratarea leziunilor din interiorul articulatiilor. Calea operatorie este necesara indeosebi in luxatiile vechi, fixate, ori in cazul celor instabile.

Ca ultima parte a tratamentului, recuperarea are o contributie de mare insemnatate la deplina reabilitare, prin cresterea treptata a fortei articulatiei si restabilirea gamei de miscari, si la prevenirea luxatiilor ulterioare. Fizioterapia, recomandata pentru diminuarea durerii si a inflamatiei, accelereaza procesul de vindecare prin stimularea circulatiei si concentrarea celulelor reparatorii in zona ranita. Kinetoterapia supune articulatia lezata la exercitii specifice, statice si dinamice, pentru evitarea rigidizarii, mentinerea tonusului muscular si recapatarea mobilitatii si a fortei de sustinere. De la caz la caz, medicul ortoped si kinetoterapeutul stabilesc tipurile de exercitii si intensitatea lor. Mai poate interveni galvanoterapia, adica folosirea curentilor galvanici pentru redobandirea excitabilitatii nervoase, in principal, sau laserterapia, cu ajutorul careia energia luminoasa penetreaza tesuturile, intensificand circulatia sanguina locala, inlaturand rigiditatea si spasmele musculare, precum si anchilozarile asociate luxatiei. Nu in ultimul rand, poate fi prezenta si termoterapia, care cuprinde aplicatii cu namol si parafina sau bai calde generale, cu efect in favorizarea circulatiei, antiflogistic (antiinflamator), decontracturant si stimulator al lichidului sinovial, o componenta foarte importanta a articulatiilor. Pentru rapiditate si eficienta in tratament, se obisnuieste cumularea acestor proceduri. Ca finalizare a procesului inceput deja la vremea cand a fost stabilit diagnosticul, recuperarea urmareste, in timp ce durerea se tot diminueaza, redobandirea fortei masei musculare afectate, reluarea posturii corecte si revenirea la anvergura normala a miscarilor. Procesul de vindecare include si controlul ortopedic, la datele fixate de medic.

Neglijarea luxatiilor duce la probleme cronice. Ele pot recidiva, cu consecinte care se traduc prin ligamente laxe, infectii, cartilaje deteriorate, leziuni vasculo-nervoase sau oase necrozate, situatii care, in ultima instanta, pot duce chiar la paralizie sau la amputarea membrului afectat. De aceea, ca sfat de final si inainte de a fi nevoiti sa ne adresam serviciului de ortopedie-traumatologie, recomandam atentie si grija maxima la deplasarea pe suprafete alunecoase, mentinerea la greutatea corporala optima si cresterea rezistentei musculare din jurul articulatiilor prin exercitii fizice si o alimentatie sanatoasa.

In farmaciile Medimfarm veti gasi intotdeauna personal cu inalta competenta profesionala, care sa va indrume corect in legatura cu tot ceea ce trebuie sa faceti pentru sanatatea dumneavoastra si sa va recomande produsele farmaceutice adecvate.