Transport gratuit in RO
Pentru comenzi mai mari de 250 Lei
Transport gratuit in RO
Pentru comenzi mai mari de 250 Lei

POVESTEA CEAIULUI - CEAIUL DE GHIMBIR

16
ianuarie

POVESTEA CEAIULUI - CEAIUL DE GHIMBIR

 

„Ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, după apă” – Journal of the American College of Nutrition. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, circa 3 miliarde de oameni beau ceai în mod obișnuit.

...Arta preparării ceaiului a rămas și în memoria peliculei. În 1989, regizorul japonez Kei Kumai a realizat filmul Moartea unui maestru de ceai, cu bine-cunoscutul actor Toshiro Mifune (1920-1997) în rolul marelui maestru Sen no Rikyū (despre care am vorbit pe larg în partea a VI-a). Filmul a fost premiat cu „Leul de Aur” la Festivalul de film de la Veneția. Același Sen no Rikyū stă și la originea cărții Maestrul de ceai, a romancierului, eseistului și poetului Yasushi Inoue (1907-1991), în care sunt prezentate peregrinările, întâlnirile și revelațiile unuia dintre discipolii lui Rikyū, și anume Honkakubō. Protagonistul cărții nu este altcineva decât ceaiul însuși.

În același ton cu Japonia, în China, ritualul preparării ceaiului ține de metoda Gongfu-Cha, dezvoltată în timpul ultimei dinastii imperiale: Qing (1636 – 1912). De atunci datează și setul tradițional pentru prepararea și servirea ceaiului. Vorbim despre Gaiwan, un vas din trei piese, realizat îndeosebi din porțelan. Din China, prin intermediul ambasadorilor diferitelor state, ceaiul ajunge în Europa, unde primele informații pe această temă datează din 1584. Așadar, în sec. al XVI-lea, ceaiul apare în Portugalia, apoi în Olanda și în Rusia, în această ultimă țară venind din Mongolia. La Moscova l-ar fi adus un boier, întors, în 1639, dintr-o vizită la Altan Khan/Altân Han, cel care i-a dăruit solului rus 200 de pachete de ceai. Încercat, cu neîncredere, la curtea țarului Mihail Fedorovich (Feodorovici) Romanov, ceaiul a început să intre în uz. În 1679, a fost încheiat primul contract pentru importarea ceaiului din China. În timpul domniei lui Aleksei Mihailovici/Alexei Mihailovici, al doilea țar rus din familia Romanov, un sol întors din China a adus din nou ceai, încercat mai întâi de medicul curții, întrucât nu figura în ierbarele existente la palat. Popularitatea ceaiului a crescut în 1665, când țarului i-a fost de folos tratamentul cu ceai, în cazul unei boli de stomac. Prin urmare, ceaiul a început să fie folosit din ce în ce mai mult, cu toate că era foarte scump și nu pe gustul tuturor. Naturalistul, geograful și exploratorul german Peter Simon Pallas (1741 – 1811), renumit pentru expedițiile științifice pe teritoriul Rusiei, nota, la un  moment dat, în jurnalul său, după o întâlnire cu negustori ruși, că atmosfera ar fi fost mai plăcută, dacă nu ar fi fost servit atât de des cu ceai. Mândrii negustori își serveau oaspeții de seamă cu toate sortimentele avute, unul după altul.

În timp, Rusia și China au dezvoltat un intens comerț cu ceai, mai întâi pe o rută dificilă, de circa 18 000 km de teren sterp și muntos, străbătută în aproximativ 16 luni. Comerțul a crescut de la 65 000 de puduri (unitate rusească de măsură egală cu 16,380 kg) anual (deci peste un milion de kg), la începutul sec. al XIX-lea, la 360 000 de puduri (aproape șase milioane de kg), la mijlocul aceluiași secol. Totodată, prețul ceaiului a început să scadă, date fiind dezvoltarea transportului pe mare și intrarea în funcțiune a căii ferate transsiberiene. Așa se face că în orașele mari rusești au apărut magazine specializate, în țară s-au înființat noi firme atrase de comerțul cu ceai, iar Moscova a devenit simbol al modului de a prepara ceaiul. După cum spunea scriitorul, exploratorul și aventurierul rus Alexandr Ivanovici Kuprin, „modul de a fierbe ceaiul este, într-adevăr, o mare artă, pe care trebuie să o deprinzi la Moscova”. Și descria procedura, despre care am vorbit în episoadele anterioare. La rândul său, ziaritul N.V. Poleviociok scria: «La moscoviți, ceaiul înlocuiește ceasul. Astfel, dacă vi se spune: „S-a întâmplat dimineață, după-amiază sau seara, înainte sau după ceai”, atunci, bineînțeles, înțelegeți cam la ce oră s-a întâmplat. Pe scurt, la Moscova, ceasul este un lux de prisos, dar ceaiul este un lucru necesar».

În sec. al XVIII-lea, la ruși începuse și cultivarea ceaiului. Modul sistematic și, totodată experimental, a început în Gruzia (Republica Georgia, de azi) în 1883, prima fabrică a fost construită în sec. al XIX-lea, iar producția ei a obținut, se spune, medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris, din 1900...

Originar din Asia de Sud, ghimbirul (piperul alb, cum i se spune în Ardeal, datorită gustului picant) este folosit încă din Antichitate, pentru proprietățile lui curative, probate în peste 150 de afecțiuni. Grație tuturor proprietăților testate în medicina indiană și chineză, încă de acum 5 000 de ani, ghimbirul este cunoscut drept „condimentul vindecător”. Sau „aurul din bucătărie”. Cea mai simplă modalitate de a-l consuma este ceaiul, cu gust picant, puternic, proaspăt, de rădăcinoase. Pentru preparare, rădăcina de ghimbir trebuie spălată, tăiată felii sau dată prin răzătoare. Se pune în apă clocotită (bucată de circa 3 cm la o cană de ceai), fără să se fiarbă. Vasul se acoperă și se lasă la infuzat timp de 30 de minute. Apoi, conținutul se strecoară. Ceaiul de ghimbir poate fi îndulcit cu miere sau i se poate adăuga lămâie sau mentă, după gust. Conține vitaminele B3, B6, C și D, antioxidanți, magneziu, calciu, potasiu, fier, sodiu, proteine, lipide, calorii, uleiuri volatile. Iată, în continuare, beneficiile ceaiului de ghimbir:

– este de folos pentru a trata răceala și gripa (este în Top 10 cele mai recomandate remedii pentru răceală și gripă și unul dintre cele mai indicate antidoturi la frig), dat fiind faptul că anihilează bacteriile și virusurile, este expectorant și antifebril și un adjuvant (substanță care activează acțiunea medicamentelor) de nădejde  în tratarea problemelor respiratorii;

– contribuie eficient la scăderea în greutate, întrucât reduce apetitul;

– îmbunătățește digestia (dar nu consumat în exces!), scade aciditatea gastrică, protejează mucoasa gastrică;

– combate stresul și oboseala cronică, grație antioxidanților puternici pe care îi conține, stimulează producția de hormoni ai fericirii (serotonină și dopamină) și îmbunătățește memoria;

– calmează durerile (de cap, menstruale, articulare, musculare), având efect analgezic și antiinflamator, astfel încât poate fi folosit ca adjuvant în tratamentul artritei reumatoide și al osteoartritei;

– scade glicemia (este un puternic agent antidiabetic), astfel încât este util în cazul diabetului de tip 2;

– menține sănătatea orală, tratează problemele gingivale, inhibă bacteriile care provoacă gingivită și paradontoză;

– combate greața (inclusiv aceea provocată de diferite tratamente sau de afecțiuni ale stomacului și ficatului), este eficient împotriva răului de mișcare și a răului de mare;

– poate să scadă nivelul colesterolului „rău” și îl poate crește pe acela al colesterolului „bun”;

– ajută la menținerea unei tensiuni arteriale normale;

– întărește sistemul imunitar;

– susține sistemul cardio-vascular, fiind un bun aliat în tratamentul afecțiunilor circulatorii, prin capacitatea de a crește nivelul de globule roșii din sânge, ceea ce contribuie la oxigenarea celulară, ajută la oxigenarea creierului și la îmbunătățirea performanțelor mentale.

Așadar, beți ceai de ghimbir! Ca și celelalte plante pentru ceai despre care am vorbit până acum, ghimbirul are o largă întrebuințare și în industria cosmetică. Masca de față cu ghimbir revigorează pielea, iar compresele cu ceai de ghimbir redau luminozitatea pielii, feliile de ghimbir aplicate peste cicatrici mai vechi îmbunătățesc aspectul pielii, ghimbirul ras (combinat cu diferite uleiuri esențiale) aplicat pe pielea capului stimulează creșterea părului, iar masajul cu ulei esențial de ghimbir combate mătreața. Și tot ca și în cazul celorlalte plante pentru ceai, atenție la contraindicații! Nu este indicată folosirea a mai mult de 100 g de ghimbir pe zi. Consumul mai mare poate provoca probleme digestive (senzație de vomă, diaree). Totodată, poate provoca insomnii sau poate să scadă nivelul de glucoză din sânge. Dat fiind faptul că fluidizează sângele, poate deveni o problemă pentru cei care suferă de boli ale sângelui. Asociat cu unele medicamente pentru tensiune și boli de inimă, poate provoca scăderea tensiunii și bătăi neregulate ale inimii. În fine, poate îngreuna efectul anesteziei, astfel încât este contraindicat în situația persoanelor care urmează să sufere o operație, iar pentru a nu se ajunge în situația ca ceaiul de ghimbir să provoace probleme, ca întotdeauna, primează recomandarea medicului.

Surse: Epochtimes-romania.com; historia.ro; debonaire.ro; transilvaniareporter.ro; laboratorulnaturii.ro; cofee-break.ro; teanesee.ro; travel-question.com; ceainarie.ro; convorbiri.ro; sanatatecuplante.ro; spynews.ro; livadacuceai.ro; observatorcultural.ro; sfatulmedicului.ro.

 

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!