POVESTEA CEAIULUI - CEAIUL DE SUNĂTOARE

„Ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, după apă” – Journal of the American College of Nutrition. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, circa 3 miliarde de oameni beau ceai în mod obișnuit.

... Chinezii au reacționat la contrabanda cu opiu făcută de britanici pe teritoriul lor printr-o scrisoare trimisă reginei Victoria de înaltul comisar Lin Zexu. Fără rezultat. Prin urmare, în 1839, împăratul Daoguang, al șaselea din dinastia Qing, a dat ordin să fie stopat importul ilegal de opiu și să fie confiscate stocurile existente, fără să le ofere despăgubiri britanicilor. În esență, acest fapt a însemnat confiscarea  a peste 20 000 de cufere (1 200 t) de opiu aflate în depozitele companiei East India Trading. Ca răspuns, Marea Britanie i-a declarat război Chinei. „Războiul Opiului”, cum a rămas cunoscut. În fapt, două războaie comerciale purtate timp de două decenii, începând din 1840 și care au schimbat nu numai istoria Chinei, ci și istoria ceaiului. Povestea lui. După primele bătălii, cu victorii lesne obținute grație tacticilor moderne și puterii de foc a Marinei Regale în fața învechitei armate chineze, a fost semnat, în 1842, Tratatul de la Nanjing/Nanking, primul dintre așa-zisele „tratate negre”, cel care îi obliga pe chinezi să despăgubească Marea Britanie, să-i cedeze insula Hong Kong și să deschidă cinci porturi pentru comerțul occidental și al misionarilor creștini. Pe scurt, prim-ministrul William Gladstone evalua astfel situația: „Mă tem de judecățile lui Dumnezeu asupra Angliei pentru nelegiuirea noastră națională față de China”. Așadar, povestea/istoria ceaiului și-a trecut în anale un capitol de hoție, cu consecințe pe termen lung pentru China, intrată, după război, în epoca numită „secolul umilinței”.

Fraudarea a continuat. După Tratatul de la Nanking, botanistul scoțian Robert Fortune a fost însărcinat de către Royal Society Horticultural să întreprindă o expediție de trei ani în China, pentru colectare de plante din sudul acestei țări, în condițiile în care nu ar fi trebuit să călătorească la mai mult de o zi distanță de zonele portuare delimitate prin tratat și nu avea voie să cumpere plante de ceai. În unele dintre călătoriile sale, însă, Fortune s-a degizat în negustor chinez și a folosit diferite mijloace pentru a obține de la cultivatorii locali plante și răsaduri aflate în proprietatea imperiului chinez. Primea 642 de dolari pe an (de cinci ori salariul anterior) pentru o muncă riscantă și nedemnă de statutul de om de știință, dar, de înțeles, greu de refuzat, câtă vreme i se promiseseră și drepturile comerciale asupra tuturor plantelor pe care le fura/achiziționa. În condițiile date, Fortune a făcut a doua expediție ca un adevărat contrabandist sub acoperire. În total, a adunat peste 13 000 de specii de plante de ceai și 10 000 de semințe. Le-a trecut peste granițele Chinei și le-a dus în India (nouă colonie engleză). Totodată, a „transferat” acolo și fermieri de ceai, pentru implementarea meșteșugului, și instrumente necesare preparării ceaiului. Cu toate că cele mai multe dintre plantele duse prin intermediul lui și sădite în India au pierit, tehnologia și cunoștințele aduse au stat la baza înfloririi industriei indiene (spre beneficul britanicilor) a ceaiului în Assam (stat din nord-estul Indiei) și Sri Lanka. În acest fel și în același timp, s-a terminat cu monopolul Chinei în privința comerțului cu ceai. Cantitatatea de ceai produsă anual în această țară a scăzut dramatic, de aproape cinci ori, iar Chinei prăduite i-au trebuit 170 de ani pentru a recâștiga titlul de cel mai mare exportator de ceai din lume.

Tradiția engleză de a bea ceai a apărut pe la 1750, după apariția primelor magazine care vindeau ceai negru, cu circa 50 de ani mai înainte. Vorbim despre renumitul Darjeeling (despre care am vorbit în partea a II-a), supranumit „șampania ceaiurilor”. Pentru că am amintit ceva mai înainte de Sri Lanka (pe atunci, Ceylon), mai aflăm că aici, în 1867, plantatorul britanic James Taylor a început cultivarea ceaiului pe 19 acri (circa 77 000 mp), în regiunea orașului Kandy, iar producția de ceai negru, verde și alb începută astfel a crescut constant până azi, când dă de lucru la peste un milion de oameni și situează această țară insulară asiatică pe locul al 4-lea mondial în privința producției anuale, cu circa 35 000 de tone...

Sunătoarea este o plantă utilizată de sute de ani în diferite tratamente, grație proprietăților antioxidante, antiinflamatoare, antidepresive, antibacteriene, antifungice, sedative, antiseptice, cicatrizante, astringente, remineralizante, antivirale, anxiolitice și împotriva cancerului date de compușii bioactivi conținuți, cu afecte benefice pentru organism. Astfel, este considerată o farmacie în sine. Are efecte terapeutice în circa 100 de boli. În Grecia antică era folosită în lupta cu febra și la curățarea și tratarea rănilor, egiptenii o foloseau în afecțiuni biliare și cardiovasculare, iar strămoșii noștri îi exploatau și proprietățile afrodisiace. În scop terapeutic se folosesc părțile aeriene ale plantei înflorite, răspândită la noi în țară mai ales în zonele deluroase. Așadar, beți ceai de sunătoare! Se prepară dintr-o lingură de flori uscate la 250 ml apă fierbinte, infuzare timp de 5-6 minute. Desigur că poate fi îndulcit după preferințe, cu miere sau zahăr. Acum, așa cum v-am obișnuit, să vedem beneficiile ceaiului de sunătoare:

– tratează insomnia (asigură un somn liniștit și odihnitor) și poate să combată stresul, anxietatea și depresia (aduce voiciune, optimism și un tonus pozitiv în situațiile foarte solicitante), având efect relaxant asupra psihicului;

– ajută la dezinfectarea și cicatrizarea rănilor minore;

– este util în tratarea durerilor de stomac și îmbunătățește tranzitul intestinal, ajută la funcționarea normală a sistemului digestiv, prin eliminarea toxinelor din corp, protejarea mucoasei gastrice, reducerea spasmelor de la nivelul tractului intestinal, stimularea producerii și eliminării bilei și susținerea funcțiilor hepatice;

– ameliorează funcționarea bilei, fiind recomandat îndeosebi în prevenirea dischineziei biliare și a colecistitei;

– stimulează secreția glandelor cu secreție internă și procesele naturale de regenerare celulară, crește pofta de mâncare;

– este de folos în afecțiuni hepatice și biliare (hepatită cronică și acută, degenerarea celulei hepatice, ciroză, dischinezie biliară);

– este de ajutor celor care vor să scadă în greutate, întrucât sprijină circulația sanguină și ajută la eliminarea retenției de apă;

– poate trata cu succes tusea, răcelile puternice, astmul bronșic și bronșitele acute;

– este util în afecțiunile bucale (inflamații ale gâtului, gingiilor și ganglionilor, amigdalite, laringite), fie băut, fie sub formă de gargară sau comprese;

– este un bun remediu în afecțiuni ale rinichilor și ale tractului urinar;

– reglează metabolismul;

– diminuează dependența de nicotină;

– ameliorează simptomele menopauzei;

– are efecte bune în boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și respiratorie), dar și în caz de varice sau ulcere varicoase;

– contribuie la refacerea musculaturii cardiace.

Ca și celelalte ceaiuri despre care am vorbit până acum, are efecte benefice pentru piele. Sub formă de comprese, ceaiul de sunătoare este indicat pentru tenul uscat și riduri. Contribuie la diminuarea aspectului de ten gras sau acnee și ajută la închiderea porilor. Calmează suferințele de la nivelul pielii (durere, mâncărime, usturime). De asemenea, sunătoarea este bună pentru prevenirea varicelor, iar extractul de sunătoare poate să reducă inflamațiile articulațiilor.

În final, nu uităm de contraindicații! Ceaiul de sunătoare nu este indicat în situația femeilor însărcinate, a celor care alăptează și a persoanelor cu hipertensiune. Totodată, trebuie ținut cont de faptul că utilizarea prelungită crește sensibilitatea pielii la radiațiile ultraviolete. În plus, trebuie să evite consumul ceaiului de sunătoare pacienții care sunt sub tratament cu antidepresive, anticoagulante, antiastmatice, antihipertensive sau imunosupresive (care inhibă procesele imunogenetice). În fine, poate să agraveze simptomatologia în boala Alzheimer, tulburarea bipolară, depresia majoră sau schizofrenie, poate să interacționeze cu unele medicamente de maniera că alterează efectele acestora în organism și trebuie evitat înaintea intervențiilor chirurgicale, pentru a preveni complicațiile. Toate acestea duc direct la sfatul subînțeles: Țineți cont de contraindicații și consultați medicul specialist!

Surse: Epochtimes-romania.com; historia.ro; debonaire.ro; transilvaniareporter.ro; laboratorulnaturii.ro; cofee-break.ro; teanesee.ro; travel-question.com; ceainarie.ro; convorbiri.ro; sanatatecuplante.ro; spynews.ro; livadacuceai.ro; observatorcultural.ro; sfatulmedicului.ro.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!