Sindromul picioarelor neliniștite este o boală neurologică de tip senzitiv și motor care poate să apară la orice vârstă, dar care este mai des întâlnită odată cu înaintarea în vârstă și îndeosebi la femei (cu vârsta între 50 și 65 de ani), comparativ cu bărbații. Afectează cam 10% dintre persoanele adulte și, de foarte multe ori, rămâne nediagnosticat. Denumirea medicală provine din limba engleză: „Restless Leg Syndrome”, de unde și prescurtarea RLS. Afecțiunea mai este cunoscută sub numele de „boala Willis-Ekbom”, dat fiind faptul că simptomele i-au fost descrise pentru prima dată de medicul englez Sir Thomas Willis, în 1672, iar acestea au fost publicate, în 1960, de către neurologul suedez Karl-Axel Ekbom, cel care a și descris în detaliu sindromul despre care vorbim.
Încadrat în categoria tulburărilor de motricitate și somn, sindromul picioarelor neliniștite se manifestă prin nevoia imperioasă și incontrolabilă de a mișca membrele inferioare, dar, în cazurile severe, poate afecta și membrele superioare și trunchiul. Încadrarea amintită se datorează faptului că impulsul irezistibil/tendința nestăpânită de a mișca picioarele apare în special seara sau în timpul nopții, însoțit/ă de senzații de mâncărime, arsură sau durere.
Cauzele sindromului picioarelor neliniștite nu sunt pe deplin deslușite. De cele mai multe ori, cauza rămâne ascunsă, dar se știe despre existența unei componente genetice. Așadar, sindromul poate să apară în cadrul aceleiași familii. Totodată, există date potrivit cărora o altă cauză poate fi nivelul scăzut de fier la nivelul creierului. De asemenea, este considerată ca responsabilă o disfuncție a uneia dintre zonele creierului (ganglionii bazali) care controlează mișcarea și există o serie de factori și afecțiuni care pot provoca sindromul picioarelor neliniștite, totodată factori de risc:
– consumul de alcool, nicotină și cafea;
– deficitul/anemia de fier;
– depresia, anxietatea;
– dezechilibrul neurotransmițătorilor dopamină („hormonul fericirii”) și glutamat (substanță importantă în metabolismul celular);
– tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate;
– boala renală în stadiu terminal și hemodializa;
– anumite medicamente (antidepresive, antipsihotice, pentru unele alergii ș.a.);
– sarcina;
– diabetul zaharat;
– insuficiența hepatică;
– scleroza multiplă;
– neuropatia periferică;
– mielopatiile (boli ale măduvei spinării sau măduvei osoase);
– boala pulmonară cronică obstructivă;
– boala Parkinson.
Sindromul picioarelor neliniștite poate fi: primar, cu apariție la orice vârstă și simptome ușoare, și secundar, când apare ca o complicație a altei afecțiuni (cauză subiacentă), dintre cele prezentate mai sus.
În afară de nevoia imperioasă de a mișca picioarele, simptomele clinice, cu consecințe la reluarea activității diurne, variabile de la caz la caz, sunt:
– amorțeală, furnicături, pișcături, arsuri, dureri;
– agitație motorie/spasme;
– treziri nocturne dese;
– tulburări de somn;
– astenie diurnă, scăderea capacității de concentrare, oboseală cronică;
– cefalee;
– tulburări anxioase și depresive.
În cazurile severe, simptomele se pot manifesta de mai mult de două ori pe săptămână și, dat fiind faptul că interferă cu somnul, pot provoca, la nivel de complicații, insomnie, ceea ce înseamnă o deteriorare a clității vieții care poate duce la depresie. De aici și sfatul aferent: Când simptomele sunt dese și cu urmări serioase, consultați medicul!
Grupul Internațional de Studiu al Sindromului Picioarelor Neliniștite a stabilit la baza diagnosticării cinci criterii:
– Necesitatea puternică, imperioasă, uneori irezistibilă de a mișca picioarele, însoțită de senzații anormale, inconfortabile;
– Nevoia de a mișca picioarele începe sau se agravează în perioadele de odihnă/inactivitate;
– Nevoia de a mișca picioarele se ameliorează parțial și temporar prin mișcare;
– Nevoia de a mișca picioarele este severă seara și, mai ales, în timpul nopții;
– Simptomele nu pot fi explicate printr-o tulburare comportamentală sau printr-o altă afecțiune medicală.
Medicul neurolog stabilește diagnosticul pe baza anamnezei (totalitatea datelor obținute de la pacient cu privire la afecțiune) și a examenului clinic, bazându-se, în special, pe rezultatul polisomnografiei – investigație complexă, efectuată sub supraveghere medicală, într-un laborator de somn, edificatoare în cazul tulburărilor de somn. Mai pot fi efectuate și studii neuroimagistice.
În situația existenței sindromului fără o cauză subiacentă, tratamentul (privind, în principal, ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea somnului) se concentrează pe schimbarea stilului de viață (evitarea consumului de cafea, tutun și alcool, activitate fizică, aplicarea locală de gheață sau de căldură, utilizarea unor dispozitive medicale compresive etc.). Totodată, poate fi recomandată o anumită medicație, inclusiv suplimente alimentare, pentru completarea carențelor de vitamine, magneziu și fier. În cazul formelor severe, se recomandă tratament asociat: schimbarea stilului de viață și medicamentos. Reținem, în final, că nu există tratament care să vindece în totalitate sindromul picioarelor neliniștite.
În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.
Vă așteptăm!
