Tulburare de somn caracterizată de somnolență excesivă în timpul zilei, indiferent că somnul de noapte a fost adecvat sau chiar prelungit. În această situație, este evident că, dat fiind riscul de a adormi în orice moment al zilei, se manifestă un impact semnificativ asupra calității vieții.

Foarte mulți oameni (cu o pondere mai mare în rândul femeilor) se confruntă, la un moment dat, cu simptome ale hipersomniei, care se manifestă în diverse forme/tipuri, fiecare cu trăsături distincte:

– hipersomnie primară, fără o cauză medicală sau psihiatrică identificabilă, cu începere în adolescență și posibilă continuare toată viața;

– hipersomnie secundară, provocată de o altă afecțiune medicală, neurologică sau psihiatrică, a cărei identificare și tratare sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor hipersomniei;

– narcolepsie de tip I, caracterizată prin somnolență diurnă excesivă, însoțită de cataplexie (încetare bruscă, de scurtă durată, a oricărei mișcări, fără pierderea cunoștinței);

– narcolepsie de tip 2, manifestată prin somnolență diurnă excesivă, dar fără cataplexie;

– hipersomnie idiopatică, afecțiune rară, caracterizată prin somnolență excesivă cronică, inclusiv de-a lungul zilei, fără cauze identificabile;

– sindromul Kleine-Levin, tot o tulburare rară, prezentă, predominant, la adolescenți și caracterizată prin episoade recurente (care se repetă, recidivează) de hipersomnie severă.

Specialiștii s-au pus de acord asupra primelor două tipuri, ca principale, narcolepsia („boala somnului”, cu tipurile ei) și sindromul Kleine-Levin fiind variante ale hipersomniei primare. Hipersomnia secundară poate fi provocată de consumul de medicamente, de oboseala de nivel cronic sau de unele patologii (apneea de somn, depresia, scleroza multiplă, hipertiroidismul, encefalita, boala Parkinson). Cauzele hipersomniei sunt, încă, în cercetare. Sub rezerva definirii ca „potențiale”, vorbim despre:

– apnee de somn (întreruperea respirației în timpul somnului, narcolepsie (somnolență diurnă) și somn insuficient;

– depresie;

– obezitate;

– abuz de alcool sau droguri;

– anumite medicamente;

– traumatisme craniene sau boli neurologice (scleroza multiplă, boala Parkinson);

– insuficiență respiratorie cronică, hipotiroidism, enecelopatii difuze, boli renale, tumori, insuficiență cardiacă;

– maladii infecțioase (boala somnului, septicemie);

– factorii genetici.

Hipersomnia se manifestă prin astfel de simptome:

– dificultăți la trezire;

– somnolență excesivă, nevoia copleșitoare de a dormi în timpul zilei, chiar și după un somn nocturn adecvat;

– somn nocturn prelungit, în general fără stare de odihnă la trezire;

– dificultate la trezire, persistență a stării de confuzie;

– dureri de cap frecvente;

– „beție de somn”, cunoscută și ca „inerție de somn severă”, caracterizată de stare de confuzie extremă, dezorientare și comportament incoerent la trezire;

– anxietate, halucinații, tulburări de memorie;

– modificări de dispoziție, impact asupra stării emoționale;

– scăderea poftei de mâncare;

– afectare a funcțiilor cognitive (dificultăți de concentrare, capacitate diminuată de a procesa informațiile, probleme de memorie).

Diagnosticul hipersomniei presupune un proces amplu, o evaluare amănunțită a simptomelor pacientului (durata și severitatea lor și impactul asupra vieții cotidiene), a istoricului său medical (afecțiuni preexistente și medicație) și a tiparelor de somn, totul într-o combinație de metode clinice și teste de specialitate. Criteriile de diagnostic sunt specificate în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale. Studiile de somn constau în polisomnografie (monitorizează multiple funcții fiziologice în timpul somnului și este folosită pentru excluderea altor tulburări de somn, oferind informații detaliate despre „arhitectura” somnului, eficiența lui și existența eventualelor anomalii respiratorii) sau testul de letență multiplă a somnului (ulterior polisomnografiei și edificator în privința tendinței pacientului de a adormi în timpul zilei, ceea ce conduce la diferențierea tipului de hipersomnie, pentru un tratament adecvat). Se mai pot efectua teste de sânge sau tomografie computerizată, iar în cazuri excepționale, pentru măsurarea activității electrice a creierului, este utilă encefalograma.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!