Ipohondria este definită ca o tulburare de simptome somatice (aparținătoare organismelor vii) care se manifestă printr-o teamă persistentă și permanentă de îmbolnăvire sau prin credința celui încercat de acest simțământ-convingere că are o boală gravă, nediagnosticată. Așadar, ipohondrul are o frică permanentă la gândul că are una sau mai multe afecțiuni medicale care îi amenință viața, de la simple dureri de cap la boli în stadiu terminal. Mai mult decât atât, îngrijorarea irațională și permenentă pentru sănătate devine prin ea însăși o boală.

Ipohondria este cunoscută, medical, cu termenul de hipocondrie și este o tulburare psihică greu de îndurat. Gravitatea ei este în funcție de vârstă și nivelul de stres, iar ipohondrul poate avea perioade lungi de îngrijorare în privința propriei sănătăți, în care acordă o atenție excesivă semnelor fizice ale corpului, identificate ca simptome, și cercetează obsesiv informații medicale, cât și perioade fără preocupare în această privință. Grijile esențiale ale ipohondrului se îndreaptă spre verificarea funcționării propriului organism, ceea ce duce, totodată, la dezvoltarea unui comportament de evitare (a exercițiilor fizice, a efortului, a mediului, care poate expune la diferite boli), și la utilizarea netrebuincioasă de medicamente. După cum observăm de aici, vorbim despre autodiagnosticare și automedicație (cea din urmă fiind, nu întâmplător, chiar tema de data trecută).

Ca tulburare de anxietate descoperită încă din Antichitate, ipohondria are multe puncte comune cu atacurile de panică și fobiile (de spații închise sau deschise, de înălțimi, de zbor, de păianjeni etc., unele dintre ele au făcut subiectul rubricii de față). Statisticile arată că ipohondria afectează între 1 și 5% din populație, fiind prezentă la ambele sexe. Pentru ca un pacient să fie considerat ipohondru, starea lui de anxietate în direcția prezentată trebuie să dureze cel puțin o jumătate de an. Netratată, această boală afectează profund echilibrul interior și viața.

Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale definește hipocondria ca pe „o tulburare de anxietate de boală sau tulburare cu simptome somatice”, caracterizată de câteva particularități:

– poate să apară la orice vârstă, dar, de regulă, debutează la începutul perioadei adulte;

– are o evoluție cronică (lentă și de lungă durată);

– are câțiva indicatori favorabili pentru vindecare: debut acut, simptome ușoare, durată scurtă, absența unei tulburări mintale/mentale.

Cauzele ipohondriei nu sunt cunoscute. Ea poate fi declanșată de boli severe suferite în copilărie, de pierderea unei persoane dragi din cauza unei probleme de sănătate, de prezența în anturaj a persoanelor care manifestă tendințe de anxietate sau ipohondrie. Așadar, în această direcție, se iau în calcul factori ca:

– neînțelegerea sau înțelegerea greșită a modului în care funcționează corpul;

– contactul cu rude care suferă de ipohondrie;

– istoricul personal privind posibilele experiențe negative legate de sănătate;

– legăturile cu alte afecțiuni.

La factori de risc găsim:

– traumă gravă sau boală din copilărie;

– stresorii psiho-siociali;

– vârsta între 20 și 30 de ani;

– tulburări mentale ca anxietate, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă sau de personalitate.

Atenție! Ipohondria poate să dăuneze grav bunei funcționări a organismului, știut fiind că tensiunea unei stări permanente ca cea prezentată afectează, în timp, sistemele gastro-intestinal și cardio-vascular. Simptomele ipohondriei (comportamentul amintit) pot fi amplificate, la nivel de complicații, de anxietate și stres, iar suferizii pot deveni dependenți de unele medicamente. În plus față de comportamentul tipic, există și simptome asociate:

– transpirații abundente, amețeală, oboseală, stare de leșin;

– furnicături, înțepături, amorțeli, dureri;

– erupții la nivelul pielii, zgomote în intestine sau în stomac;

– senzație de nod în gât și de presiune în piept, palpitații.

Pentru a fi confirmată ca tulburare psihică, ipohondria trebuie să se manifeste printr-o preocupare ieșită din comun față de sănătate, frica permanentă de îmbolnăvire și tendința exagerată de consultare a medicului în mod repetat, în pofida analizelor care infirmă existența vreunei boli. Diagnosticarea, care poate fi dificilă, din cauza convingerii suferinzilor că au o anume boală și a prezentării simptomelor specifice ei, este de competența specialiștilor în sănătate comportamentală, psiholog și psihiatru, care adaugă anamnezei (datelor de la pacient) și examenului fizic observațiile bazate pe comportamentul și atitudinea pacientului, în funcție de o serie de parametri: preocuparea exacerbată în legătură cu o boală sau cu anumite boli, continuarea acestei preocupări și după ce testele medicale anterioare au infirmat-o, durata respectivei preocupări, felul în care frica de boli interferează cu viața de zi cu zi (activitate și relații interumane), prezența vreunei condiții medicale subiacente (ex.: patologii care afectează sisteme multiple ale corpului, afecțiuni endocrine), excluderea altor afecțiuni din sfera psihologică (ex.: episod depresiv major, tulburare delirantă, tulburare obsesiv-compulsivă).

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!