Chiar dacă pare amuzant, este o situație cât se poate de reală. Chiar și în cazuri de scumpiri în serie sau în țări cu nivel de trai mai scăzut, există oriunde, în societatea de consum de azi, oameni cărora shopping-ul le dă senzația de ralaxare, de plăcere, de control și de importanță a propriei persoane, dincolo de un comportament normal în practica achiziției de bunuri. Dependența de cumpărături, cunoscută în termeni specifici ca shopping compulsiv sau oniomanie, nu a fost, încă, inclusă în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, cum am văzut și în cazul temei Dependența de internet, dar manifestările se încadrează în cadrul tematic specific, iar tot mai mulți oameni solicită, în ultima vreme, ajutor de specialitate (psihoterapie) pentru a scăpa de așa ceva.

Mai trebuie reținut aici că tratatele de psihiatrie menționează încă de la începutul sec. XX dependența de cumpărături, prin înscrisurile psihiatrului german Emil Kraepelin (1856-1926), fondatorul psihiatriei științifice moderne și primul psihiatru care a identificat oniomania (sindromul achizițiilor inutile), și ale psihiatrului elvețian Eugen Bleuler (1857-1939), cunoscut mai ales pentru contribuția recunoscută la înțelegerea și explicarea bolilor mentale. Mai târziu, în 1994, au fost stabilite pentru prima dată criteriile pe care să se sprijine diagnosticul în privința dependenței de cumpărături.

Potrivit adictologiei, știință apărută în 1999 și care se ocupă cu studiul și tratamentul adicțiilor, adică al dependențelor fiziologice sau psihologice, persoanele dependente folosesc substanțe sau urmează comportamente care devin compulsive și le continuă în pofida tuturor consecințelor, care, pe termen lung, le afectează calitatea vieții. La nivel de cifre, numai în Statele Unite, peste18 milioane de oameni (circa 6% din populație) sunt dependenți de cumpărături. Vorbim, așadar, despre o neputință de a funcționa normal, despre o stare patologică, la polul opus ideii de relaxare sau evadare din cotidian prin intermediul acțiunii de a cumpăra. Despre sentimentul de constrângere în a cheltui bani, indiferent de capacitatea financiară și de necesități. Dependența de cumpărături poate fi sezonieră (în perioada Crăciunului, de exemplu) sau continuă, fără ca reclamele (televizate) la diverse produse să mai conteze prea mult, iar sentimentul de plăcere trăit și nevoia de repetabilitate seamănă izbitor cu aceleași sentimente induse de droguri. Nu mai vorbim de posibilitatea comenzilor on-line (apropo, din nou, de Dependența de internet), modalitate care contribuie și ea la a face din cumpărături un viciu, mai ales după 2019, an de referință în ceea ce privește creșterea numărului de magazine on-line și a capacității de livrare la domiciliu, concomitent cu sporirea aplicațiilor în domeniu, alte atribute de largă utilitate ale societății de consum.

Dependența de cumpărături este mai prezentă în rândul femeilor, fără mari diferențe în privința capacității de cumpărare sau a pregătirii profesionale. Cauzele ei nu sunt pe deplin lămurite, dar studiile au relevat o corelație între această tulburare și unele dezechilibre la nivelul sistemelor producătoare de serotonină (substanță responsabilă pentru starea de spirit și sentimente), dopamină („hormonul fericirii”) și consumul de opioide (analgezice pentru durerea moderată sau severă). Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Indiana (SUA), dependența de cumpărături își are originea în eliberarea de endorfine și dopamină de către creier, stările de bine date de acești hormoni provocând-o și accentuând-o, în timp. Ei au cuantificat că 10 până la 15% din populație poate deveni subordonată acestor stări. Așadar, acțiunile în care ne angajăm determină sinteza a diferite substanțe, iar baza dezvoltării unei anume dependențe este constituită de stările de bine simțite în urma respectivelor acțiuni, prin eliberare de hormoni cerebrali: dopamină, serotonină și alte endorfine. Acesta ar fi mecanismul formării dependențelor, prin intermediul centrilor recompensei, de la nivelul sistemului nervos central. Totodată, cercetătorii au observat că, în rândul persoanelor dependente de cumpărături, există trăsături de personalitate care le caracterizează și care pot fi considerate și factori de risc, acestea fiind impulsivitatea și asumarea riscurilor. Totodată, în rândurile celor de mai sus s-a constatat existența unui nivel mai ridicat de stres, dat de o solicitare psihică mai mare. Alți factori de risc sunt dați de:

– nevoia de a umple un gol existențial;

– un comportament adictiv în mediul familial;

– nevoia de a scăpa de un sentiment de inutilitate;

– tendința nefirească, exagerată, de dobândire de bunuri;

– tendința de apartenență la un grup;

– căutarea de stări de bine care să facă mai ușor de suportat și uitate nedreptățile vieții.

„Motivația” către o formă sau alta de cumpărături a dus la diferențierea mai multor tipuri ale dependenților de cumpărături:

– căutătorii de chilipiruri, îndemnați la achiziții îndeosebi de ideea de oferte/reducere;

– iubitorii de articole care atrag privirile și care vor să lase impresia de mari cheltuitori;

– pasionații de obiecte rare, unicat sau de articole care îndeplinesc în cel mai înalt grad calitățile cerute;

– cumpărătorii compulsivi, care se lasă duși de suferința emoțională;

– cumpărătorii bulimici, cu „foame” continuă în această direcție;

– colecționarii, pentru care achiziția fiecărei piese lipsă dintr-un întreg/set reprezintă împlinirea dorită.

Data viitoare, vom continua subiecul pe traseul simptomatologie/manifestări-caracteristici-diagnosticare-tratament.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!