Este o contracție anormală a mușchilor pleoapelor, care se manifestă prin clipiri excesive și închiderea și deschiderea involuntară a ochilor. O patologie medicală, numită, în literatura de specialitate, blefarospasm. În stadii avansate, blefarospasm benign/blefarospasm esențial benign. În timp, suferinzii de așa ceva pot întâmpina dificultăți în a deschide ochii, din cauză de distonie (dereglare funcțională a sistemului nervos vegetativ), cu afectarea capacității de a vedea clar.

De obicei, spasmul apare la nivelul pleoapei superioare, dar poate să apară, în unele situații, și la nivelul pleoapei inferioare sau la nivelul ambelor pleoape. Spasmele au loc la intervale de câteva secunde, timp de un minut sau două, dar se poate întâmpla să aibă loc și o zi sau două, pentru ca apoi să nu se mai repete timp de săptămâni sau luni. Așadar, sunt impredictibile și pot deveni persistente și cronice. De obicei, spasmele sunt inofensive (lipsite de durere), dar pot fi deranjante, uneori, sunt blânde, dar pot fi și puternice, cât să forțeze închiderea pleoapei. De cele mai multe ori, problema trece de la sine, dar, în cazuri rare, poate fi semnul unei boli cronice de mișcare.

Blefarospasmul esențial benign are o incidență crescută la persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani. Cauzele nu îi sunt cunoscute. Există supoziții în legătură cu faptul că ar fi responsabile unele disfuncții ale ganglionului bazal (mănunchi de nuclei de la baza creierului anterior, care, legat de talamus, reglează, printre altele, somnul și veghea, și, prin cortexul cerebral, reglează percepția, memoria, inhibiția etc.) și impregnarea genetică. Pentru blefarospasmul secundar, cauzele țin de afecțiunile neurologice sau cerebrale cu care este asociat. Pentru că l-am amintit, trebuie știut că există următoarele tipuri de blefarospasm:

– primar, care nu este asociat cu vreo afecțiune (este, deci, idiopatic) și este tratabil direct;

– secundar, ca formă a unui simptom al altei afecțiuni (anevrisme sau tumori cerebrale, boli neurologice sistemice etc.);

– cronic, caracterizat de creșterea în intensitate a spasmelor și cronicizarea lor.

Se poate spune că blefarospasmul este un defect al activității pe circuitele neuronale. În cazurile cu simptomatologie simplă, încadrabile la ticuri-spasme, un rol cauzal poate reveni stresului, odihnei insuficiente (care obosește ochii) sau unor alergii. Apoi, patologia în discuție are o serie de factori de risc:

– o anumită medicație (de ex: medicamentele administrate pentru boala Parkinson);

– distonia generală (ca urmare a unei afecțiuni degenerative sau metabolice de la nivelul sistemului nervos central);

– sindromul Meige, patologie cu transmitere ereditară caracterizată de mișcări involuntare ale musculaturii temporo-mandibulare și contracții ale mușchilor pleoapelor;

– dischinezia tardivă, patologie care apare frecvent la persoanele în vârstă, din cauza utilizării îndelungate a medicației antipsihotice;

– boala Wilson, o altă patologie cu transmitere ereditară, care are drept cauză retenția masivă de cupru în organism.

Simptomele blefarospasmului, care se pot manifesta atât în timpul zilei, cât și nocturn,sunt:

– spasme ale pleoapei, tresăriri, clipiri involuntare, închiderea involuntară a ochilor;

– ochi iritați, lacrimare;

– senzație de uscăciune a globilor oculari;

– dificultăți în a ține ochii deschiși;

– grimase faciale (când blefarospasmul este asociat cu boala Meige).

– îngustarea câmpului vizual, sensibilitate la lumină (fotofobie);

– durere oculară vagă.

În cazurile avansate, se poate ajunge la orbire funcțională, din cauza imposibilității de a deschide ochii, și modificări ale fizionomiei (cu timpul, pleoapa tinde să se tragă spre ochi). Prin urmare, este indicată vizita la medicul specialist. Diagnosticul se pune în funcție de anamneză (întrebări și răspunsuri privitoare la simptomatologie, frecvența episoadelor, istoricul de boală al pacientului etc.), iar diagnosticarea precoce a acestei afecțiuni este de mare folos în evitarea complicațiilor și rapiditatea vindecării. Urmează, apoi, examenul obiectiv. Clinic. Nu sunt necesare studii de laborator/imagistice. Medicul specialist indică tratamentul în funcție de severitatea simptomelor, debutul bolii și complicații, iar acesta poate fi:

– medicamentos, cu acțiune asupra blocării contracțiilor involuntare ale pleoapei;

– injectabil, folosind toxină botulinică, pentru reducerea frecvenței și severității manifestărilor blefarospasmului;

– chirurgical, folosit doar în anumite cazuri, pentru îndepărtarea mușchilor pleoapei care prezintă contracții spastice.

Terapiile medicale sunt însoțite, și în acest caz, de un anume stil de viață (odihnă corespunzătoare, alimentație echilibrată, mișcare periodică, purtatul ochelarilor de soare cu lentile de blocare a razelor ultraviolete, aplicarea de lacrimi artificiale, pentru ameliorarea ochiului uscat) și de gestionarea eficientă a factorilor de stres.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!