Termenul specific: cecitate cromatică. Este o afecțiune congenitală care se caracterizează printr-o deficiență de percepție a culorilor, cel mai adesea fiind vorba despre roșu și verde. Se manifestă la circa 7% dintre bărbați și 1% dintre femei. Ca afecțiune genetică X-recesivă, se transmite îndeosebi ereditar, iar prezența mai des întâlnită la bărbați se explică prin faptul că genele responsabile de apariția daltonismului se află la nivelul cromozomului X, unul singur, în cazul bărbaților, ceea ce înseamnă că moștenirea genelor patogene duce automat la manifestarea bolii, în timp ce la femei, cu doi cromozomi X, pentru ca daltonismul să se manifeste, este necesar ca genele responsabile să fie prezente la ambii cromozomi X. Dacă se regăsesc doar la unul, cromozomul sănătos poate neutraliza deficiența.

Responsabile de apariția daltonismului mai pot fi unele medicamente, substanțe toxice sau unele deficiențe, cum sunt glaucomul, degenerescența maculară provocată de vârstă, diabetul zaharat, unele boli vasculare sau scleroza multiplă. Persoanele cu daltonism pot suferi diverse interpretări ale culorilor la nivelul creierului și diverse niveluri de severitate.

În mod normal, percepem trei culori de bază: roșu, verde și albastru. Așadar, vederea este tricromatică, iar daltonismul este o tulburare a vederii cromatice, din cauza disfuncționalității parțiale sau totale a receptorilor responsabili pentru aceste culori. Aminteam, mai sus, de gradul de severitate. În acest sens și legat de faptul că cel mai des este întâlnit daltonismul legat de culorile roșu și verde, există următoarele tipuri de cecitate cromatică roșu-verde:

– daltonism formă ușoară, cu afectare în privința culorii verzi, care are aspect roșiatic, sau cu afectarea culorii roșii, care are aspect asemănător verdelui;

– daltonism formă gravă, cu incapacitatea de a distinge între roșu și verde.

Există și alte tipuri de daltonism: cele în spectru albastru-galben, cele care înseamnă dificultăți în deosebirea culorilor albastru-verde sau galben-roșu, cele care presupun imposibilitatea diferențierii între albastru și verde, galben și roz sau mov și roșu și mai există cecitate cromatică totală, când sunt afectați toți receptorii vederii cromatice, dar cazurile de acest fel sunt foarte puține. Așadar, suferinzii de daltonism văd culorile diferit de ceilalți oameni.

Spuneam, ceva mai înainte, că unele medicamente, substanțe toxice sau unele afecțiuni sunt posibile cauze ale daltonismului (transmis genetic sau dobândit). Mai pe larg, vorbim despre:

– moștenirea genetică, știut fiind că, dacă unul dintre părinți are daltonism, îl pot avea și copiii;

– înaintarea în vârstă, întrucât îmbătrânirea duce la degenerarea vederii și la agravarea anumitor afecțiuni (cataracta, de pildă);

– unele chimicale, în situația persoanelor care lucrează în medii periculoase, cu posibilă acțiune asupra vederii;

– unele medicamente, cum sunt cele pentru bolile autoimune și metabolice, pentru infecții, tulburări nervoase, probleme cardiace sau psihologice etc.;

– unele boli, cum sunt diabetul zaharat, un anumit tip de anemie, glaucomul, leucemia, scleroza multiplă, bolile Alzheimer și Parkinson ș.a.

Bolile amintite anterior, genul masculin și alcoolismul cronic se regăsesc și ca factori de risc. Cât despre simptomatologie, este clar că înseamnă imposibilitatea diferențierii culorilor sau nuanțelor diferitelor culori, ceea ce înseamnă și dificultatea diferențierii obiectelor cu diferite întrebuințări, dar cu aceeași formă.

Diagnosticul îl stabilește, desigur, medicul oftalmolog, în urma a ceea ce se cheamă teste pseudoizocromatice (Ishihar-cel mai uzitat, apoi Stilling, Polack, Rabkin): planșe cu diferite simboluri reprezentate în cercuri de culori diferite. Metode mai elaborate includ testul de cip colorat și testul anomaloscopului (aparat specific pentru măsurarea defectelor de sensibilitate cromatică).

Nu există un tratament care să vindece daltonismul, dar se poate crește acuitatea vizuală cu ajutorul ochelarilor care să reducă nivelul luminozității, iar pentru bolile reprezentând cauza daltonismului (pentru cecitatea cromatică dobândită) există, bineînțeles, tratamentul propriu, pentru a preveni degradarea accentuată a vederii cromatice. Totodată, este posibilă refacerea capacității de a vedea culorile cu ajutorul de filtre colorate, aplicate pe ochelari sau lentile de contact. Pentru daltonismul apărut din cauza consumului de medicamente care îl pot provoca, există scheme de tratament care să combată acele efecte nedorite. În fine, există și intervenția chirurgicală de înlocuire a cristalinului natural cu unul artificial, în special pentru o vedere mai clară, și modalități (care nu sunt dificil de învățat) prin care se compensează neputința perceperii culorilor prin dezvoltarea unui sistem personal de referință.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!