CONTUZIILE

iunie

Contuziile sunt leziuni ale țesuturilor subcutanate, ca rezultat al unui traumatism suferit prin cădere, strivire sau lovire, fără întreruperea continuității pielii. Fără ruperea tegumentului. Leziunea provocă ruperea vaselor de sânge din zona afectată, iar în unele situații, sângele poate fi colectat în țesutul afectat, ducând la apariția a ceea ce se cheamă hematom.

Contuziile pot să apară la membre, torace sau cap și generează inflamație și durere locală, în unele cazuri chiar limitarea capacității de mișcare articulară. Totodată, mușchiul afectat este slăbit și își poate pierde temporar din mobilitate. Ruperea vaselor de sânge duce la colorarea zonei afectate de la roșu închis la violet, apoi galben-verde, pe măsură ce contuzia se vindecă (pe măsură ce corpul metabolizează sângele acumulat). Gravitatea leziunii este dată de felul în care se exercită acțiunea traumatică. Dacă aceasta se exercită oblic sau tangențial, lezarea părților moi va fi mai ușoară, chiar dacă, în același timp, mai întinsă. Dacă acțiunea este perpendiculară, leziunea va fi mai profundă și, prin urmare, mai gravă. Așadar, în funcție de gravitate, contuzile pot fi:

– ușoare/superficiale (spontane, reversibile), cuprinzând echimoza, hematomul și seromul (acumulare de lichid într-un țesut sau organ, ca urmare a lovirii cu un corp dur sau în urma unei intervenții chirurgicale);

– grave/forte (profunde), cuprinzând contuzia și ruptura musculară, aponevrotică (asupra structurilor fibroase cu rol de a înveli mușchii, oferindu-le suport și contribuind la transmiterea forței musculare), tendinoasă (privitoare la tendoane) sau capsulo-ligamentară.

Apoi, în funcție de localizare, contuziile sunt:

– ale membrelor;

– abdominale;

– toracice;

– craniene.

După cum rezultă și din rândurile de început, contuziile pot avea drept cauze, lovirea, strivirea sau căderea și unele condiții medicale (unele afecțiuni, ex.: tulburări de coagulare sau deficiențe de vitamine). Mai precis, traumatismele directe provocate de acțiuniunile amintite, iar simptomele (dureri, dificultăți de mișcare articulară) sunt:

– ușoare: echimoze, hematom, serom;

– severe: contuzie musculară, ruptură tendinoasă, aponevrotică, musculară sau capsulo-ligamentară.

În cele mai multe cazuri, contuziile, ca afecțiuni minore, se vindecă, de la sine, în două-trei săptămâni, în funcție de gravitatea leziunii și de starea de sănătate a fiecărei persoane. Dacă, însă, durerea devine severă, contuzia se agravează sau există semne de infecție (roșeață, scurgeri, senzație de căldură), consultați medicul!

Tratamentul contuziei înseamnă reducerea activității/repausul fizic (pentru a permite grăbirea vindecării zonei afectate), spălarea zonei afectate, curățarea și pansarea ei, aplicarea de gheață (nu direct pe piele, ci într-un prosop, în primele 24-48 de ore, pentru reducerea inflamației și a durerii), aplicarea de bandaje compresive (pentru a limita umflăturile), elevația (menținerea zonei afectate deasupra nivelului inimii, tot pentru a reduce umflăturile) și folosirea de unguente și soluții dezinfectante și calmante. În cazul în care contuzia este la nivelul gambei, adresați-vă medicului ortoped, întrucât există riscul apariției unui sindrom de compartiment: când are loc o creștere de presiune la nivelul unui compartiment, ceea ce compromite funcționarea elementelor anatomice din acel compartiment, adică nervi, vase de sânge și structuri limfatice, cu risc de moarte a țesuturilor, din cauza lipsei de oxigenare.

În continuare, câteva cuvinte despre contuzia cerebrală. Se produce în urma unei loviri la cap, iar în urma ei sunt posibile modificări temporare în activitatea creierului. Orice contuzie cerebrală nediagnosticată reprezintă un pericol. Prin urmare, și având în vedere faptul că acest tip de contuzie este des întâlnit la copii, trebuie consultat medicul, în cazul existenței următoarelor simptome, în urma unei căderi-loviri la cap:

– pierderea cunoștinței;

– confuzie și vorbire neclară și fără sens;

– vedere încețoșată;

– dificultăți la deplasare;

– dureri severe de cap;

– lipsă de reacție.

Diagnosticul este stabilit în urma întrebărilor și răspunsurilor privitoare la acțiunea care a provocat contuzia și la tabloul simptomatic, precum și a unor întrebări care vizează testarea concentrării, memoriei și conștienței pacientului, urmate de examinare fizică (teste de echilibru, reflexe, funcție neurologică) și, dacă este nevoie, examen computerizat. Tratamentul este stabilit în funcție de starea fiecărui copil/pacient, știut fiind că fiecare contuzie cerebrală este unică și are simptomatologie diferită ca severitate. De reținut este că o eventuală contuzie cerebrală la copil înseamnă prezentarea imediată la medic, acesta fiind și cel care, după tratament, permite reîntoarcerea la activitățile normale.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!