Este o acumulare de sânge în exteriorul unui vas, provocată de un traumatism. Poate să apară la nivelul oricărui vas de sânge (artere, vene, capilare), diferă ca dimensiuni și, în unele cazuri, formează o masă perceptibilă la palpare. Poate fi confundat cu o echimoză, dar hematomul are loc în urma deteriorării unor vase mari de sânge, spre deosebire de echimoză, care apare în situația deteriorării unor vase mici de sânge. Poate fi asemănat și cu hemoragiile, dar, spre deosebire de acestea, care sunt sângerări continue, sângele din hematom nu curge, fiind deja coagulat. Totodată, poate fi confundat și cu vânătaia, dar aceasta este doar o mică zonă pe piele, provocată de cantități mici de sânge, care se scurg din vase tot mici, cum sunt capilarele.

Hematomul poate să apară în jurul unui organ intern, la nivelul unui mușchi, pe scalp, nas, urechi sau la degete. În general, apare unde vasele de sânge sunt mai aproape de suprafața pielii (brațe, picioare, cap), caz în care are culoarea roșie, albastră sau neagră. Dimensiunea și gravitatea sunt în funcție de cantitatea de sânge care se acumulează. În funcție de locul apariției, distigem următoarele tipuri de hematom:

– al urechii (aural), care apare între cartilajul urechii și pielea de deasupra acestuia;

– ocular;

– la sân;

– subcorionic (în uter), când sângele se acumulează între placentă și peretele uterin, în timpul sarcinii;

– subungual, care apare sub unghie;

– subcutanat, chiar sub piele, de obicei la venele de la suprafața acesteia;

– septal, ca rezultat al unui nas spart;

– la nivelul scalpului, ca leziune a pielii externe și a mușchilor, fără afectarea creierului;

– supra-aponevrotic, adică la nivelul peretelui abdominal;

– splenic, adică la splină;

– hepatic, adică la ficat;

– epidural spinal, între mucoasa măduvei spinării și vertebre;

– retroperitoneal, în interiorul cavității abdominale, dar nu în interiorul vreunui organ;

– intramuscular, în interiorul unui mușchi;

– epicranian, între straturile scalpului care includ pielea, țesutul subcutanat și aponevroza epicraniană (stratul fibros de țesut care acoperă craniul);

– cranian, epidural sau extradural (între placa craniană și căptușeala din exteriorul creierului) ori subdural (între țesutul cerebral și mucoasa internă a creierului);

– cerebral (intracerebral), hemoragie în țesutul cerebral propriu-zis.

În funcție de gravitate, distigem următoarele tipuri de hematom:

– superficial, care se formează la suprafața pielii, poate fi lesne observat cu ochiul liber și se manifestă prin roșeață, umflătură, sensibilitate și durere, zonă caldă la atingere și modificată la culoare;

– intern, mai greu de identificat, dat fiind faptul că poate să apară în urma unor traumatisme violente și se manifestă prin dureri de cap care sporesc în intensitate, somnolență, pupile mărite, dificultăți la înghițire și pierderea conștienței.

Posibilele cauze ale apariției hematomului sunt:

– traumatismele, în cele mai dese cazuri;

– tulburările în coagularea sângelui;

– unele proceduri medicale (injecții, intervenții chirurgicale, biopsii), care pot duce la sângerări, și unele afecțiuni (bolile hepatice și unele forme de cancer), care pot afecta capacitatea de coagulare a sângelui.

La factori de risc se numără vârsta (persoanele mai în etate prezintă schimbări în structura și fragilitatea vaselor de sânge), unele medicamente anticoagulante, unele proceduri medicale (injecții, prelevări de sânge, plasarea de catetere) și intervenții chirurgicale (care presupun pierderi mari de sânge), boala hepatică cronică (din cauza factorilor de coagulare afectați) și tensiunea arterială ridicată (care poate duce la slăbirea vasele de sânge).

Simptomele hematoamelor superficiale: modificări de culoare, sensibilitate zonală, roșeață, inflamații și umflături, căldură la nivelul pielii din jur și durere.

Simptomele hematoamelor interne (îndeosebi de craniu): durere severă de cap, dificultăți de înghițire și de mișcare a membrelor, pupile inegale, somnolență, pierderea auzului și a conștienței.

O examinare fizică efectuată de un medic generalist stabilește diagnosticul, în cazul hematoamelor superficiale. Pentru diagnosticarea hematoamelor severe, este nevoie de un specialist: hematolog, neurolog sau chirurg/neurochirurg. Istoricul medical al pacientului contribuie și el la stabilirea diagnosticului, ca și testele imagistice, în caz că se impun. Consultați medicul, în caz de simptome specifice hematomului! La fel, dacă suferiți un hematom care dă semne de infecție (căldură la atingere, decolorare, umflătură), adresați-vă specialistului! În funcție de mărimea și localizarea hematomului, pot surveni complicații: infecții, afectarea unor funcții, pierderi de sânge, leziuni nervoase sau leziuni ale organelor.

În unele cazuri, hematoamele nu necesită tratament. Se resorb în timp. În cazul hematomului subcutanat (aflat sub piele sau unghii), este utilă aplicarea de gheață (învelită într-un prosop), pentru a reduce umflătura/inflamația și durerea. Același efect îl are și stropirea zonei afectate cu apă rece. Împotriva durerii, medicul poate recomanda analgezice, dar nu dintre acelea care subțiază sângele. Uneori, este necesară drenarea hamatomului, în cazul când acesta pune presiune pe creier, alte organe sau măduva spinării. Având în vedere această din urmă situație, în caz de simptome alarmante, dintre cele descrise mai înainte, mai ales după o lovitură la cap, nu pregetați să mergeți de urgență la control medical.

Vă așteptăm!