Reprezintă un grup de simptome digestive (balonare, durere abdominală, diaree) care apar în urma consumului de gluten, proteină prezentă în grâu, secară, orz, ovăz. Este o afecțiune digestivă în timpul căreia mucoasa interioară a intestinului subțire este vătămată de reacția alergică a organismului la alimentele care conțin gluten. Practic, sistemul imunitar percepe glutenul ca „inamic” și îl atacă prin inflamarea țesuturilor tractului digestiv.

În cantități mici, glutenul se găsește și în unele medicamente, vitamine și suplimente alimentare, iar intoleranța la gluten este numită sensibilitate non-celiacă la gluten și nu trebuie confundată cu boala celiacă – aceasta presupune un răspuns autoimun la gluten, ceea ce duce la inflamații și leziuni în tractul digestiv, din cauza unor gene diferite și a unor anticorpi specifici – și cu alergia la gluten – știut fiind că alergiile alimentare declanșează reacții exagerate ale sistemului imunitar, cu simptome ca mâncărimi, vărsături sau dificultăți de respirație. Intoleranța la gluten nu generează un astfel de răspuns imunitar și nu provoacă daune pe termen lung ca acelea produse de boala celiacă. Așadar, chiar dacă au glutenul ca factor comun declanșator al simptomelor (asemănătoare), cele trei sunt afecțiuni medicale diferite. Cu circa 12 ani în urmă, termenul de sensibilitate non-celiacă a intrat în uz, inclus fiind în lista tulburărilor provocate de gluten.

Cauzele intoleranței la gluten nu sunt pe deplin elucidate. Se are în vedere că este vorba despre o permeabilitate intestinală ridicată sau despre o sensibilitate la componentele non-celiace din cerealele amintite. Cert este că eliminarea glutenului din alimentație face ca simptomele să se amelioreze sau să dispară. De reținut și că, un timp, s-a crezut că intoleranța la gluten dă numai simptome, fără afectare intestinală, dar cercetări noi au demonstrat că expunerea la gluten provoacă leziuni la nivelul celulelor intestinale. Simptomele sunt:

– probleme ale pielii (mâncărimi, erupții cutanate asemănătoare eczemei sau psoriazisului);

– dureri abdominale, variabile de la ușoare la severe și temporare sau pe termen lung;

– dureri articulare și musculare;

– balonare (posibil dureroasă), flatulență;

– greață și vărsături;

– diaree (scaune moi, apoase, de mai multe ori pe zi) sau constipație (scaune dure, noduloase, uscate, dificil de eliminat);

– oboseală (sentiment constant de slăbiciune, de epuizare), anemie (provocată de un număr redus de celule roșii în sânge), cu posibilă pierdere în greutate;

– dureri de cap, incapacitate de concentrare, amețeli;

– anxietate (îngrijorare intensă și persistentă), depresie (sentiment de tristețe și de suflet gol, pe termen lung).

După cum se observă, simptomele sunt numeroase și variate. Totodată, pot să apară complicații: pierdere în greutate, dureri abdominale frecvente, malnutriție, anemie, ulcer, cancer gastro-itestinal. Așadar, în situația intoleranței la gluten, de maximă importanță este consultarea medicului gastroenterolog. Procedați ca atare! Un avantaj îl constituie faptul că intoleranța la gluten poate fi autodiagnosticată de pacient, câtă vreme eliminarea glutenului din alimentație este urmată de o ameliorare semnificativă a simptomelor sau de dispariția acestora. Totuși, medicul gastroenterolog sau internist este cel care stabilește diagnosticul, știut fiind că simptomele clinice ale intoleranței la gluten se suprapun adeseori cu acelea ale bolii celiace. Prin urmare, vorbim despre ceea ce se cheamă un diagnostic de excludere. Diagnostic diferențial.

Tratamentul este ușor, în teorie, dar nu tot atât de ușor de pus în practică, deoarece sunt destule „surse ascunse” ale substanței proteice care provoacă afecțiunea, ceea ce înseamnă că o dietă fără gluten este aproape imposibil de urmat. Tratamentul pentru gestionarea intoleranței la gluten îl stabilește cel mai bine dieteticianul, iar prevenția, ca și în foarte multe alte situații, are un rol important și ține de evitarea produselor (pâine, paste ș.a.) care conțin grâu, secară, orz, consumarea de cereale integrale pe bază de orez, mei, hrișcă, fasole, semințe, nuci, evitarea produselor de patiserie și a alimentelor care conțin aditivi alimentari, consumul zilnic de fructe și legume proaspete, iar pentru ca toate acestea să fie făcute și urmate corespunzător, trebuie apelat la medicul dietetician, pentru un regim alimentar personalizat.

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!