Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze oval-lanceolate şi flori violacee dispuse într-o inflorescenţă spiciformă, conică. Denumirea ştiinţifică a plantei Mentha provine de la ''Mintha'', numele unei nimfe din mitologia greacă şi romană, care a fost metamorfozată într-o plantă, ce îi poartă numele. Deşi menta este o plantă utilizată încă din antichitate, ea a fost introdusă pentru prima dată în literatura medicală de-abia în secolul al XVII-lea. Datorită uleiului volatil, principalul său component, menta reprezintă una din plantele cele mai folosite în fitoterapia de pe toate meridianele. Se mai numeşte izmă bună, ghiazmă, iasmă, mintă neagră, nintă rece etc.

Contribuie la:

INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
- eliminarea tendinţei de evacuare rapidă a scaunului;
- reducerea spasmelor şi a balonării care apar la nivelul tractului digestiv;
- eliminarea mirosului neplăcut al gurii;
- îmbunătăţirea digestiei;
- menţinerea sănătăţii aparatului respirator prin descongestionarea căilor respiratorii;
- reducerea stărilor de greaţă şi rău de mişcare;
- reducerea stării de oboseală mentală (la administrarea sublinguală).

EXTERN:
- eliminarea mâncărimilor care apar la nivelul pielii;
- menţinerea sănătăţii cavităţii bucale.

Contraindicatii:
alergie la mentă.