COMPOZITIA CALITATIVÃ SI CANTITATIVÃ
Fiecare capsulã contine esomeprazol 40 mg (sub formã de magneziu dihidrat)
Excipient: fiecare capsulã contine zahãr 8,05 mg, p-hidroxibenzoat de metil 1,85 micrograme si p-hidroxibenzoat de propil 0,56 micrograme.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

FORMA FARMACEUTICÃ
Capsulã gastro-rezistentã
Capsulã formatã din capac opac de culoare galbenã si corp opac de culoare albã. Corpul si capacul capsulei sunt inscriptionate cu cernealã neagrã cu “40 mg”. Capsula contine microgranule sferice de culoare aproape albã pânã la gri.

Indicatii terapeutice

Helides capsule este indicat pentru:

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
-tratamentul esofagitei erozive de reflux;
-tratamentul de lungã duratã al pacientilor cu esofagitã vindecatã, pentru prevenirea recidivei;
-tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).

Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemã terapeuticã antibacterianã adecvatã, si:
-vindecarea ulcerului duodenal asociat infectiei cu Helicobacter pylori;
-prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacientii cu ulcere asociate infectiei cu Helicobacter pylori.

Pacientii care necesitã terapie continuã cu AINS:
-vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
-prevenirea ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienti cu risc.

Tratamentul de lungã duratã, dupã prevenirea resângerãrilor ulcerelor gastro-duodenale indusã prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Doze si mod de administrare
Capsulele trebuie înghitite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfãrâmate.
În cazul pacientilor cu dificultãti la înghitire, capsulele pot fi deschise si continutul poate fi dispersat în jumãtate de pahar cu apã platã. Nu trebuie utilizate alte lichide deoarece învelisul enteric se poate dizolva. Suspensia cu granule trebuie consumatã imediat sau în decurs de 30 de minute. Se clãteste paharul cu jumãtate de pahar cu apã si se bea continutul. Granulele nu trebuie mestecate sau sfãrâmate. În cazul pacientilor care nu pot înghiti, capsulele pot fi deschise si continutul poate fi dispersat în apã platã si administrat printr-o sondã gastricã. Este important sã se verifice cu atentie conformitatea seringii alese si a sondei. Pentru instructiunile de preparare si administrare vezi pct. 6.6.

Adulti si adolescenti cu vârsta peste 12 ani Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
-tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o datã pe zi timp de 4 sãptãmâni

Se recomandã un tratament suplimentar de 4 sãptãmâni la pacientii la care esofagita nu s-a vindecat sau la care simptomele persistã.
-tratamentul de lungã duratã la pacienti cu esofagitã vindecatã, pentru prevenirea recidivei 20 mg o datã pe zi.
-tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o datã pe zi, la pacientii fãrã esofagitã. Dacã nu s-a obtinut controlul simptomelor dupã 4 sãptãmâni de tratament, pacientul trebuie investigat suplimentar. Dupã ce simptomele s-au ameliorat, controlul ulterior al simptomelor poate fi obtinut utilizând 20 mg pe zi. La adulti poate fi utilizatã o schemã de administrare “la cerere” cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacientii tratati cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice si duodenale, nu este recomandat controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemã de administrare “la cerere”.

Adulti
În asociere cu o schemã terapeuticã antibacterianã adecvatã pentru eradicarea Helicobacter pylori si:
-vindecarea ulcerului duodenal asociat infectiei cu Helicobacter pylori
-prevenirea recurentei ulcerelor gastro-duodenale la pacientii cu ulcere asociate infectiei cu Helicobacter pylori 20 mg Helides în asociere cu 1 g amoxicilinã si 500 mg claritromicinã, toate administrate de douã ori pe zi timp de 7 zile.

Pacienti care necesitã tratament continuu cu AINS
-vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS
Doza uzualã este de 20 mg o datã pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 sãptãmâni.
-prevenirea ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu risc Doza uzualã este de 20 mg o datã pe zi.

Tratamentul de lungã duratã, dupã prevenirea resângerãrilor de la nivelul ulcerelor gastro-duodenale indusã prin administrare i.v.
40 mg o datã pe zi, timp de 4 sãptãmâni dupã prevenirea resângerãrilor de la nivelul ulcerelor gastro-duodenale indusã prin administrare i.v.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Doza initialã recomandatã este de 40 mg Helides, de douã ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustatã individual si tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. Conform datelor clinice disponibile, majoritatea pacientilor pot fi controlati cu doze cuprinse între 80 si 160 mg esomeprazol zilnic. Pentru doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizatã si administratã de douã ori pe zi.

Copii cu vârsta sub 12 ani
Helides nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 12 ani, deoarece nu existã date disponibile.

Insuficientã renalã
Nu este necesarã ajustarea dozei la pacientii cu insuficientã renalã. Datoritã experientei limitate la pacienti cu insuficientã renalã severã, acesti pacienti trebuie tratati cu precautie

Insuficientã hepaticã
Nu este necesarã ajustarea dozei la pacientii cu insuficientã hepaticã usoarã pânã la moderatã. La pacientii cu insuficientã hepaticã severã nu trebuie depãsitã doza maximã de 20 mg Helides

Vârstnici
Nu este necesarã ajustarea dozei la vârstnici.

Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscutã la substanta activã, derivati de benzimidazol sau la oricare dintre excipienti.
Esomeprazol nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir

Atentionãri si precautii speciale pentru utilizare
În prezenta oricãrui simptom de alarmã (de exemplu scãdere în greutate neintentionatã semnificativã, vãrsãturi recurente, disfagie, hematemezã sau melenã) si când se suspicioneazã sau este confirmatã prezenta unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu esomeprazol poate ameliora simptomele si întârzia diagnosticul.
Pacientii cu tratament de lungã duratã (în special cei tratati pentru mai mult de un an) trebuie monitorizati periodic.
Pacientii cu tratament “la cerere” trebuie instruiti sã se adreseze medicului curant dacã simptomele îsi modificã caracterul. Când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul “la cerere”, trebuie avute în vedere interactiunile medicamentoase, datoritã fluctuatiei concentratiei plasmatice de esomeprazol. Vezi pct. 4.5.
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere interactiunile medicamentoase care pot sã aparã între toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4 si, ca urmare, contraindicatiile si interactiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie avute în vedere când se utilizeazã tripla terapie la pacientii tratati concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Helides contine zahãr. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantã la fructozã, sindrom de malabsorbtie la glucozã-galactozã sau insuficientã a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sã utilizeze acest medicament.
Acest medicament contine parahidroxibenzoati, care pot provoca reactii alergice (chiar întârziate).
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina o crestere usoarã a riscului de aparitie a infectiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella si Campylobacter
Nu se recomandã administrarea concomitentã a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct. 4.5). Dacã asocierea atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitatã, se recomandã monitorizarea atentã si cresterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir, nu trebuie depãsitã doza de 20 mg esomeprazol.
 
Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente cu absorbtie dependentã de pH
Scãderea aciditãtii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol poate sã creascã sau sã scadã absorbtia medicamentelor, dacã mecanismul de absorbtie este influentat de aciditatea gastricã. Similar cu utilizarea altor inhibitori ai secretiei acide sau antiacide, absorbtia ketoconazolului si itraconazolului poate sã scadã în timpul tratamentului cu esomeprazol.
S-a raportat cã omeprazolul interactioneazã cu unii inhibitori de proteaze. Importanta clinicã si mecanismele care stau la baza acestor interactiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Cresterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbtia inhibitorilor de proteaze. Un alt mecanism de interactiune posibil este pe calea izoenzimei CYP2C19. În cazul atazanavir si nelfinavir a fost raportatã scãderea concentratiilor plasmatice la administrarea concomitentã cu omeprazol; ca urmare, nu se recomandã administrarea concomitentã. Administrarea concomitentã de omeprazol (40 mg o datã pe zi) si atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sãnãtosi a determinat scãderea semnificativã a expunerii la atazanavir (o scãdere cu aproximativ 75% a ASC, Cmax si Cmin.). Cresterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentã de omeprazol (20 mg o datã pe zi) si atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sãnãtosi a determinat scãderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir comparativ cu expunerea observatã în cazul administrãrii atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o datã pe zi fãrã esomeprazol 20 mg o datã pe zi. Administrarea concomitentã de omeprazol (40 mg o datã pe zi) a scãzut cu 36-39% valorile medii ale ASC, Cmax si Cmin. pentru nelfinavir si cu 75-92% valorile medii ale ASC, Cmax si Cmin pentru metabolitul farmacologic activ M8. Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate concentratii plasmatice crescute (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o datã pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o datã pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat concimitent cu ritonavir) si amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o datã pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat concomitent sau nu cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg o datã pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir). Având în vedere efectele farmacodinamice si proprietãtile farmacocinetice similare între omeprazol si esomeprazol, nu se recomandã administrarea concomitentã cu esomeprazol si atazanavir iar administrarea concomitentã cu esomeprazol si nelfinavir este contraindicatã.

Medicamente metabolizate de cãtre enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibã CYP2C19, principala enzimã implicatã în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate pe calea izoenzimei CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipraminã, clomipraminã, fenitoinã, etc concentratiile plasmatice ale acestor medicamente pot fi crescute si poate fi necesarã reducerea dozei. Acest lucru trebuie avut în vedere, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul “la cerere”. Administrarea concomitentã a 30 mg esomeprazol a determinat scãderea cu 45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19. Administrarea concomitentã a 40 mg esomeprazol a determinat cresterea cu 13% a concentratiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacientii cu epilepsie. Se recomandã monitorizarea concentratiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este initiat sau întrerupt. Omeprazolul (40 mg o datã pe zi) a crescut Cmax si ASCτ pentru voriconazol (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.

Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacientii tratati cu warfarinã a arãtat cã timpul de coagulare a fost în limite acceptabile. Cu toate acestea, dupã punerea pe piatã au fost raportate câteva cazuri izolate de crestere a INR semnificative clinic, în timpul tratamentului concomitent. Se recomandã monitorizare când se initiazã sau se întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarinã sau alti derivati cumarinici.

La voluntarii sãnãtosi, administrarea concomitentã a 40 mg esomeprazol a determinat o crestere cu 32% a ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) si o prelungire cu 31% a timpului de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare (t1/2), dar nu si o crestere semnificativã a concentratiilor plasmatice maxime pentru cisapridã. Prelungirea usoarã a intervalului QTc observatã dupã administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungitã suplimentar când cisaprida a fost administratã concomitent cu esomeprazol (vezi si pct. 4.4).

Nu au fost evidentiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra proprietãtilor farmacocinetice ale amoxicilinei sau chinidinei.

Studiile care au evaluat administrarea concomitentã de esomeprazol si naproxen sau rofecoxib nu au evidentiat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor de scurtã duratã.

Efecte ale altor medicamente asupra profilului farmacocinetic al esomeprazolului
Esomeprazolul este metabolizat pe calea izoenzimelor CYP2C19 si CYP3A4. Administrarea concomitentã de esomeprazol si claritromicinã (500 mg de douã ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentã de esomeprazol si un inhibitor mixt al CYP2C19 si CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 si CYP3A4, a crescut ASC a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesarã în niciuna dintre aceste situatii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avutã în vedere la pacientii cu insuficientã hepaticã severã si dacã este indicat tratamentul de lungã duratã.

Sarcina si alãptarea
Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Datele provenite din studiile epidemiologice privind administrarea amestecului racemic de omeprazol la un numãr mare de sarcini expuse nu au evidentiat efecte teratogene sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra dezvoltãrii embrionare/fetale. Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, parturitiei sau dezvoltãrii postnatale. Se recomandã prudentã când se prescrie la gravidã.
Nu se cunoaste dacã esomeprazolul se excretã în laptele uman. Nu au fost efectuate studii la femeile care alãpteazã. Prin urmare, Helides nu trebuie utilizat în timpul alãptãrii.

Efecte asupra capacitãtii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu s-au observat efecte.

Reactii adverse
Urmãtoarele reactii adverse au fost identificate sau suspicionate în timpul studiilor clinice cu esomeprazol si dupã punerea pe piatã a medicamentului. Niciuna dintre acestea nu depinde de dozã. Aceste reactii adverse sunt clasificate în functie de frecventã: frecvente (> 1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (> 1/1000 si < 1/100), rare (> 1/10000 si < 1/1000), foarte rare (< 1/10000).

Leucopenie, trombocitopenie
Agranulocitozã, pancitopenie
Tulburãri ale sistemului imunitar
Tulburãri metabolice si de nutritie
Edeme periferice
Hiponatremie
Tulburãri psihice
Insomnie
Agitatie, confuzie, depresie
Agresivitate, halucinatii
Tulburãri ale sistemului nervos
Cefalee
Ameteli, parestezie, somnolentã
Tulburãri ale gustului
Tulburãri oculare
Vedere încetosatã
Tulburãri acustice si si vestibulare
Vertij
Tulburãri respiratorii, toracice si mediastinale
Bronhospasm
Tulburãri gastro-intestinale
Durere abdominalã, constipatie, diaree, flatulentã, greatã/vãrsãturi
Xerostomie
Stomatitã, candidozã gastro-intestinalã
Tulburãri hepatobiliare
Crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Hepatitã cu sau fãrã icter
Insuficientã hepaticã, encefalopatie la pacientii cu afectiune hepaticã preexistentã
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Dermatitã, prurit, eruptie cutanatã tranzitorie, urticarie
Alopecie, fotosensibilitate
Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necrolizã epidermicã toxicã (NET)
Tulburãri musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Artralgie, mialgie
Slãbiciune muscularã
Tulburãri renale si ale cãilor urinare
Nefritã interstitialã
Tulburãri ale aparatului genital si sânului
Ginecomastie
Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare
Stare generalã de rãu, transpiratii abundente

Supradozaj
Experienta privind supradozajul intentionat este limitatã. Simptomele apãrute dupã administrarea unei doze de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale si slãbiciune. Administrarea de doze unice de 80 mg esomeprazol nu a determinat evenimente adverse. Nu se cunoaste un antidot specific. Esomeprazolul se leagã în proportie mare de proteinele plasmatice si, ca urmare, nu este usor dializabil. Similar oricãrui caz de supradozaj, tratamentul trebuie sã fie simptomatic si trebuie utilizate mãsuri generale de sustinere a functiilor vitale.
  
PROPRIETÃTI FARMACOLOGICE
Proprietãti farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuticã: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazolul este izomerul S al omeprazolului si reduce secretia acidã gastricã printr-un mecanism de actiune tintit specific. Este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. Atât izomerul S cât si izomerul R al omeprazolului au activitate farmacodinamicã similarã.

Loc si mecanism de actiune
Esomeprazolul este o bazã slabã si este concentrat si convertit în forma activã în mediul puternic acid din canaliculele secretorii ale celulei parietale, unde inhibã ATP-aza H+/K+ dependentã, (enzimã care reprezintã pompa de protoni) si inhibã atât secretia acidã bazalã cât si secretia acidã stimulatã.

Efectul asupra secretiei acide gastrice
Dupã administrarea oralã a unor doze de 20 mg si 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o orã. Dupã administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o datã pe zi timp de 5 zile, valoarea medie a secretiei maxime de acid dupã stimularea cu pentagastrinã scade cu 90% când este mãsuratã la 6-7 ore dupã administrarea dozei în cea de-a cincea zi.
Dupã cinci zile de administrare oralã a unor doze de 20 mg si 40 mg esomeprazol, pH-ul gastric peste 4 s-a mentinut pentru un timp mediu de 13 ore si 17 ore, respectiv timp de 24 de ore la pacientii cu BRGE simptomaticã. Procentul de pacienti la care s-a mentinut pH-ul gastric peste 4 pentru cel putin 8, 12 si 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol 20 mg. Procentele corespunzãtoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentratia plasmaticã, s-a evidentiat o relatie între inhibarea secretiei acide si expunere.

Efectele terapeutice ale inhibãrii secretiei acide
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în dozã de 40 mg apare la aproximativ 78% dintre pacienti dupã 4 sãptãmâni si 93% dupã 8 sãptãmâni.
O sãptãmânã de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de douã ori pe zi si antibiotice adecvate, determinã eradicarea cu succes a H. pylori la aproximativ 90% dintre pacienti.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, dupã administrarea timp de o sãptãmânã a terapiei de eradicare, nu este necesarã administrarea ulterioarã de medicamente antisecretorii în monoterapie pentru vindecarea eficace a ulcerului si disparitia simptomelor.

Alte efecte legate de inhibarea secretiei acide
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmaticã a gastrinei creste ca rãspuns la scãderea secretiei acide.
În timpul tratamentului de lungã duratã cu esomeprazol, la unii pacienti s-a observat un numãr crescut de celule ECL posibil în relatie cu cresterea concentratiilor plasmatice de gastrinã.
În timpul tratamentului de lungã duratã cu medicamente antisecretorii, s-a raportat aparitia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecventã relativ crescutã. Aceste modificãri reprezintã o consecintã fiziologicã a inhibãrii accentuate a secretiei acide, sunt benigne si par a fi reversibile.
Scãderea aciditãtii gastrice, indiferent de cauzã, inclusiv prin administrarea de inhibitori ai pompei de protoni, determinã cresterea numãrului de bacterii comensale la nivelul tractului gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina cresterea usoarã a riscului de aparitie a infectiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella si Campylobacter.
În cadrul a douã studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacientii care utilizeazã AINS, incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.
În cadrul a douã studii cu comparator placebo, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale la pacientii care utilizeazã AINS (cu vârsta > 60 de ani si/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.

Proprietãti farmacocinetice

Absorbtie si distributie
Esomeprazolul este instabil în mediu acid si se administreazã pe cale oralã sub formã de granule enterosolubile. Conversia in vivo la izomerul R este neglijabilã. Absorbtia esomeprazolului este rapidã; concentratiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore dupã administrarea dozei. Biodisponibilitatea absolutã este de 64% dupã o dozã unicã de 40 mg si creste la 89%, dupã administrarea de doze unice zilnice repetate. Valorile corespunzãtoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%. Volumul aparent de distributie la starea de echilibru la subiectii sãnãtosi este de aproximativ 0,22 l/kg. Esomeprazolul se leagã de proteinele plasmatice în proportie de 97% .
Ingestia de alimente întârzie si scade absorbtia esomeprazolului, cu toate cã acest lucru nu influenteazã semnificativ efectul esomeprazolului asupra aciditãtii gastrice.

Metabolizare si excretie
Esomeprazolul este metabolizat complet prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizãrii esomeprazolului depinde de izoenzima CYP2C19, responsabilã de formarea metabolitilor hidroxi- si dimetil ai esomeprazolului. Restul depinde de o altã izoenzimã specificã CYP3A4, responsabilã pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul metabolit prezent în plasmã.
Parametrii de mai jos reflectã, în principal, proprietãtile farmacocinetice la persoanele care au enzima CYP2C19 functionalã, numiti metabolizatori extensivi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/orã dupã administrarea unei doze unice si de aproximativ 9 l/orã dupã administrãri repetate. Timpul de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore dupã administrarea de doze unice zilnice repetate. Proprietãtile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate pentru doze de pânã la 40 mg administrate de douã ori pe zi. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp creste dupã administrãri repetate de esomeprazol. Aceastã crestere este dependentã de dozã si determinã o crestere mai mult decât proportionalã cu doza a ASC dupã administrãri repetate. Acestã dependentã de dozã si timp se datoreazã unei scãderi a metabolizãrii la primul pasaj hepatic si clearance-ului sistemic, probabil, ca urmare a inhibãrii izoenzimei CYP2C19 de cãtre esomeprazol si/sau metabolitul sãu sulfonã. Esomeprazol este eliminat complet din plasmã între administrãri fãrã nicio tendintã de acumulare în timpul administrãrii zilnice unice.
Metabolitul principal al esomeprazolului nu are niciun efect asupra secretiei acide gastrice. Aproape 80% din doza oralã de esomeprazol se excretã ca metabolit în urinã, iar restul în materiile fecale. Mai putin de 1% din compusul initial se regãseste în urinã.

Insuficientã de organ
La pacientii cu insuficientã hepaticã usoarã pânã la moderatã metabolizarea esomeprazolului poate fi afectatã. Rata metabolizãrii este scãzutã la pacientii cu insuficientã hepaticã severã, determinând dublarea ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, la pacientii cu insuficientã severã nu trebuie depãsitã doza maximã de 20 mg. În cazul administrãrii zilnice de doze unice, esomeprazolul sau metabolitii sãi principali nu prezintã tendintã de acumulare.
Nu s-au efectuat studii la pacientii cu functie renalã redusã. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru excretia metabolitilor esomeprazolului, dar nu si pentru eliminarea compusului initial, nu se anticipeazã ca metabolizarea esomeprazolului sã fie modificatã la pacientii cu insuficientã renalã.

Copii si adolescenti
Adolescenti cu vârsta cuprinsã între 12 si 18 ani
Dupã administrarea de doze repetate de 20 mg si 40 mg esomeprazol, expunerea totalã (ASC) si timpul pânã la atingerea concentratiei plasmatice maxime a medicamentului (tmax) la adolescenti cu vârsta cuprinsã între 12 si 18 ani au fost similare cu cele observate la adulti, pentru ambele doze de esomeprazol.

Incompatibilitãti
Nu este cazul.

Perioada de valabilitate
Blistere 2 ani

Flacoane
Înainte de deschiderea flaconului: 2 ani
Dupã deschiderea flaconului: 3 luni

Precautii speciale pentru pãstrare
A nu se pãstra la temperaturi peste 25°C.
Flacoane din PEÎD
A se pãstra flaconul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

Blistere
A se pãstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.