BISOGAMMA 5 MG X 100

Indicatii
- hipertensiune arteriala esentiala;
- cardiopatie ischemica (angina pectorala).

Mod de administrare
In general, tratamentul trebuie sa urmeze o schema terapeutica gradata, incepand cu o doza mica, ce trebuie crescuta treptat. In fiecare caz, doza trebuie determinata individual, in functie de frecventa cardiaca si eficacitatea terapeutica.
Hipertensiunea arteriala esentiala
Doza recomandata este de 5 mg bisoprolol fumarat (1 comprimat filmat Bisogamma 5 sau jumatate comprimat filmat Bisogamma 10), in priza unica. In cazul unei hipertensiuni arteriale usoare (WHO stadiul I; tensiunea diastolica pana la 105 mm Hg) este suficient tratamentul cu doze de 2,5 mg bisoprolol fumarat (jumatate comprimat filmat Bisogamma 5), in priza unica. Daca este necesar, aceasta doza poate fi crescuta la 10 mg bisoprolol fumarat (2 comprimate filmate Bisogamma 5 sau 1 comprimat filmat Bisogamma 10), in priza unica. Orice crestere ulterioara a dozajului este permisa numai in cazuri exceptionale.
Boala cardiaca ischemica (angina pectorala)
Doza recomandata este de 5 mg bisoprolol fumarat (1 comprimat filmat Bisogamma 5 sau jumatate comprimat filmat Bisogamma 10), in priza unica. La nevoie, aceasta doza poate fi crescuta pana la 10 mg bisoprolol fumarat (2 comprimate filmate Bisogamma 5 sau 1 comprimat filmat Bisogamma 10), in priza unica. Orice crestere ulterioara a dozajului este permisa doar in cazuri exceptionale.
Insuficienta hepatica si/sau renala
La pacientii cu afectiuni hepatice sau renale usoare sau moderate, ajustarea dozelor nu este, in general, necesara.
La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei: <20 ml/minut) si la pacientii cu insuficienta hepatica severa, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 10 mg bisoprolol fumarat.

Mod de administrare si durata tratamentului
Este preferabil sa se administreze comprimatele filmate dimineata, pe stomacul gol sau impreuna cu micul dejun, nemestecate, cu o cantitate suficienta de lichid. Durata tratamentului nu este limitata in timp si este in functie de tipul si severitatea bolii.
La pacientii cu angina pectorala, tratamentul cu Bisogamma nu trebuie intrerupt brusc, ci doza trebuie scazuta treptat (de exemplu, intr-un interval de timp de 7 pana la 10 zile), pentru ca scaderea brusca determina o agravare a starii pacientului.

Atentionari si precautii

Contraindicatii
Insuficienta cardiaca manifesta clinic; soc cardiogen; bloc atrioventricular de gradul II sau III; boala nodului sinusal; bloc sino-artrial; bradicardie (anterioara tratamentului, frecventa cardiaca in repaus mai mica de 50 batai pe minut); hipotensiune arteriala (tensiunea sistolica mai mica de 90 mmHg); acidoza; hiperreactivitate bronsica (de exemplu bronhopneumopatie cronica obstructiva, astm bronsic); fenomen Raynaud si afectiuni arteriale periferice, forme severe; administrare concomitenta de inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO), cu exceptia inhibitorilor de tip MAO-B; hipersensibilitate la blocante beta-adrenergice sau la oricare dintre excipientii produsului; copii (nu exista experienta clinica) - la pacientii la care se administreaza Bisogamma, administrarea intravenoasa a blocantelor canalelor de calciu de tipul verapamilului si diltiazemului sau a altor antiaritmice (de exemplu disopiramida, chinidina, amiodarona) este contraindicata (cu exceptia urgentelor).

Precautii
Se impune monitorizarea atenta medicala in caz de: bloc atrioventricular de gradul I; diabet zaharat diagnosticat sau latent (poate determina hipoglicemie severa; simptomele de hipoglicemie pot fi mascate; se impune monitorizarea regulata a glicemiei); post sever si prelungit si, de asemenea, efort fizic (datorita posibilitatii de aparitie a hipoglicemiei severe); pacienti cu feocromocitom (Bisogamma trebuie administrat numai dupa administrarea de blocante alfa-adrenergice); angina Prinzmetal. La pacientii cu disfunctie hepatica sau renala, se recomanda precautii speciale pentru dozare (vezi pct. 2.2 Doze si mod de administrare). La pacientii cu antecedente personale sau heredocolaterale de psoriazis, blocantele beta-adrenergice (de exemplu Bisogamma) vor fi prescrise numai dupa o evaluare atenta a raportului risc-beneficiu. In cazuri izolate, blocantele beta-adrenergice pot determina psoriazis, pot agrava simptomele sau pot determina eruptii psoriaziforme. Blocantele beta-adrenergice pot sa potenteze susceptibilitatea la alergeni, precum si severitatea reactiilor anafilactice. De aceea, la pacientii cu reactii de hipersensibilitate severe in antecedente si la pacientii la care se administreaza un tratament de desensibilizare, indicatia va fi stabilita cu rigurozitate (pot aparea reactii anafilactice). In plus, in timpul tratamentul cu Bisogamma s-au raportat cazuri izolate de alopecie, tulburari de auz sau tinitus, crestere ponderala, schimbare totala a starii psihice, pierderi ale memoriei de scurta durata, rinita alergica sau induratie plastica a penisului (boala Peyronie).

Interactiuni medicamentoase
Trebuie avute in vedere urmatoarele interactiuni intre acest produs medicamentos si alte medicamente: Efectul antihipertensiv al Bisogamma poate fi potentat de utilizarea altor antihipertensive (cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, IECA), diuretice, vasodilatatoare, barbiturice, neuroleptice si/sau antidepresive triciclice. Administrarea concomitenta a Bisogamma si a blocantelor canalelor de calciu de tipul nifedipinei poate determina o scadere marcata a tensiunii arteriale care poate produce in anumite cazuri insuficienta cardiaca.

In cazul administrarii concomitente a Bisogamma si a blocantelor canalelor de calciu de tipul verapamilului sau diltiazemului si/sau a altor antiaritmice (cum sunt disopiramida, chinidina, amiodarona), este necesara monitorizarea atenta a pacientilor, deoarece pot sa apara hipotensiune arteriala, bradicardie sau alte aritmii cardiace si/sau insuficienta cardiaca. La pacientii la care se administreaza Bisogamma, administrarea intravenoasa a blocantelor de calciu de tipul verapamilului si diltiazemului sau a altor antiaritmice (de exemplu disopiramida, chinidina, amiodarona) este contraindicata.

Efectul deprimant cardiac al Bisogamma si al antiaritmicelor poate fi cumulativ. Administrarea concomitenta a Bisogamma si a rezerpinei, alfa-metildopa, guanfacinei, clonidinei sau a glicozidelor cardiace poate determina o scadere semnificativa a frecventei cardiace sau intarzierea conducerii intracardiace. In cazul intreruperii bruste a tratamentului cu clonidina si a administrarii concomitente a Bisogamma, tensiunea arteriala poate sa creasca brusc.

De aceea, tratamentul cu clonidina trebuie intrerupt numai dupa ce tratamentul cu Bisogamma a fost intrerupt cu cateva zile inainte. Ulterior, este posibila intreruperea treptata a tratamentului cu clonidina. Administrarea concomitenta a Bisogamma si a noradrenalinei, adrenalinei sau a altor simpatomimetice (de exemplu, din siropurile pentru tuse sau solutiile pentru ochi sau nas) poate determina cresterea tensiunii arteriale.

Administrarea concomitenta a derivatilor de ergotamina si a Bisogamma poate agrava tulburarile circulatiei periferice. IMAO nu ar trebui administrati concomitent cu Bisogamma, deoarece aceasta asociere determina hipertensiune arteriala. In cazul administrarii concomitente a Bisogamma si a insulinei sau a antidiabeticelor orale, efectul poate fi potentat, prelungit sau scazut. Primele semne de hipoglicemie (in special tahicardie si tremor) vor fi mascate sau diminuate. De aceea, este necesara monitorizarea regulata a glicemiei.

Rifampicina poate sa scada efectul antihipertensiv al Bisogamma. Efectele Bisogamma poate fi potentate de cimetidina, hidralazina si alcool etilic.

Administrarea concomitenta de Bisogamma si anestezice halogenate volatile poate determina intensificarea efectului antihipertensiv. Actiunea inotrop negativa a celor doua medicamente mentionate poate fi cumulativa. De aceea, se recomanda ca medicul anestezist sa fie informat asupra faptului ca pacientului i se administreaza tratament cu Bisogamma. In cazul administrarii concomitente cu produse de contrast iodat, beta-blocantul diminua reactiile compensatorii cardiovasculare.

Asocieri de care trebuie sa se tina cont: antiinflamatoare nesteroidiene: scaderea efectului antihipertensiv; glucocorticoizi, tetracosactid: scaderea efectului antihipertensiv.
Sarcina si alaptarea

Pana in prezent, nu exista date disponibile cu privire la administrarea de bisoprolol fumarat la gravide. In timpul sarcinii si alaptarii trebuie evaluata cu atentie necesitatea tratamentul cu Bisogamma.

Avand in vedere riscul de aparitie al bradicardiei, hipotensiunii arteriale, hipoglicemiei si deprimarii respiratorii (asfixie neonatala) la nou nascut, tratamentul cu bisoprolol fumarat trebuie intrerupt cu 48 pana la 72 ore inainte de nastere.

In cazul in care nu este posibil, nou-nascutul va fi monitorizat atent timp de 48 pana la 72 ore dupa nastere. La om, pana in prezent, nu a fost studiata excretia bisoprolol fumarat in laptele matern. Totusi, pentru ca substanta activa s-a regasit in lapte in cadrul studiilor la animale, sugarii trebuie monitorizati cu atentie.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Tratamentul cu acest produs medicamentos necesita control medical regulat. Reactiile adverse care variaza individual (tulburari de vedere, vertij, halucinatii) pot afecta capacitatea de reactie intr-o asemenea masura incat sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Trebuie acordata o atentie deosebita, in special la inceputul tratamentului, la cresterea dozei, la administrarea altui medicament sau in timpul consumului de alcool etilic.
Reactii adverse posibile

Sistemul nervos central

Ocazional pot sa apara tulburari ale sistemului nervos central cum sunt oboseala, ameteli, cefalee, stari depresive, dezorientare, cosmaruri, tulburari de somn si halucinatii. Ocazional, pot sa apara parestezii si senzatii dureroase de frig.

Ochiul

S-au raportat cazuri rare de tulburari de vedere, conjunctivite si scaderea secretiei lacrimale (aceasta trebuie monitorizata la pacientii care folosesc lentile de contact).

Aparatul cardio-vascular

Ocazional, tratamentul cu Bisogamma poate determina scaderea brusca a tensiunii arteriale, uneori la trecerea din clino- in ortostatism (hipotensiune ortostatica), bradicardie, tulburari ale conducerii atrio-venticulare (blocuri atrio-ventriculare) sau agravarea insuficientei cardiace cu edeme periferice si/sau dispnee de efort. La pacientii cu afectiuni ale circulatiei periferice (incluzand pacientii cu sindrom Raynaud) se observa o agravare a simptomelor.

Aparatul respirator

Datorita faptului ca poate determina bronhoconstrictie, la pacientii predispusi la bronhospasm (in special in cazurile de bronhopneumopatie cronica obstructiva, astm bronsic) poate sa apara insuficienta respiratorie.

Tractul gastro-intestinal

Ocazional, s-a observat aparitia anorexiei, precum si a tulburarilor gastro-intestinale (cum sunt greata, varsaturi, constipatie, diaree, dureri abdominale si crampe abdominale).

Aparatul locomotor

Ocazional, pot sa apara scaderea fortei de contractie, spasme musculare (de exemplu crampe ale gambei) sau cazuri individuale artropatii afectand una sau mai multe articulatii.

Pielea

Ocazional, pot sa apara reactii alergice cutanate (de exemplu eritem, prurit, fotosensibilitate, urticarie) si transpiratii.

Aparatul uro-genital

Au fost raportate cazuri izolate de tulburari ale libidoului si potentei sexuale.

Metabolism

La bolnavii cu daibet zaharat aflati in tratament cu hipoglicemiante, betablocantele favorizeaza reactiile hipoglicemice. In timpul tratamentului cu Bisogamma, postul sever si prelungit sau efortul fizic pot determina hipoglicemie. Primele semne de hipoglicemie (in special tahicardia si tremorul) pot fi mascate. Rar, tratamentul cu Bisogamma determina cresterea valorilor plasmatice ale lipidelor (colesterol, trigliceride). La pacienti cu hipertiroidism, tratamentul cu Bisogamma poate masca semnele clinice de tireotoxicoza (de exemplu tahicardie ventriculara, tremor). In timpul tratamentului cu Bisogamma, s-au raportat cazuri izolate de crestere a valorilor plasmatice ale transaminazelor (GOT, GPT) sau a incidentei hepatitei. In cazuri izolate, blocantele beta-adrenergice pot determina psoriazis, pot agrava simptomele sau pot determina eruptii psoriaziforme. Blocantele beta-adrenergice pot sa potenteze susceptibilitatea la alergeni, precum si severitatea (gravitatea) reactiilor anafilactice. De aceea, la pacientii cu reactii de hipersensibilitate severe in antecedente si la pacientii la care se administreaza un tratament de desensibilizare, pot sa apara reactii anafilactice grave. In plus, in timpul tratamentul cu Bisogamma s-au raportat cazuri izolate de alopecie, tulburari de auz sau tinitus, crestere ponderala, schimbare totala a starii psihice, pierderi ale memoriei de scurta durata, rinita alergica sau induratie plastica a penisului (boala Peyronie).

Supradozare
a) Simptomele intoxicatiei - In functie de severitatea intoxicatiei, tabloul clinic se caracterizeaza, in general, prin simptome cardiovasculare si ale sistemului nervos central. Supradozajul poate determina hipotensiune arteriala severa, bradicardie si, in stadiile avansate, stop cardiac, insuficienta cardiaca si soc cardiogenic. In plus, pot sa apara dispnee, bronhospasm, varsaturi, tulburari ale constientei si, uneori, crize epileptice.

b) Tratamentul intoxicatiei - Atunci cand simptomele devin manifeste clinic sau cand frecventa cardiaca si/sau tensiunea arteriala scad semnificativ, tratamentul cu Bisogamma trebuie intrerupt imediat. Daca medicamentul a fost administrat recent, trebuie luate masuri de eliminare a toxicului (emeza, lavaj gastric) sau masuri de reducere a absorbtiei (administrarea de carbune activat, laxative). In urgente, in plus fata de monitorizarea atenta a functiilor vitale, trebuie monitorizati regulat si, la nevoie, corectati parametri cum sunt metabolismul hidro-electrolitic, metabolismul acido-bazic, glicemia, precum si substantele eliminate in mod normal prin urina. Poate fi necesara instituirea ventilatiei mecanice.

Antidoturile includ urmatoarele: Atropina: 0,5-2,0 mg, administrata intravenos in bolus. Glucagon: initial se administreaza 1-10 mg glucagon intravenos si apoi, 2-2,5 mg glucagon pe ora in perfuzie. Medicamente simpatomimetice, in functie de greutate si efectul urmarit: dopamina, dobutamina, izoprenalina, orciprenalina si adrenalina. In cazurile de bradicardie rezistenta la tratament, poate fi necesara utilizarea temporara a unui stimulator cardiac. In cazul bronhospasmului, vor fi administrate beta-simpatomimetice sub forma de aerosoli (daca efectul este insuficient, se pot administra si intravenos) sau aminofilina intravenos. In cazul crizei convulsive, se recomanda administrarea lenta intravenoasa de diazepam.
Cum se pastreaza Bisogamma

A nu se lasa la vederea si indemana copiilor.
Nu utilizati Bisogamma dupa data de expirare inscrisa pe cutie si pe blister, dupa EXP. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A se pastra la temperaturi sub 25 grade Celsius, in ambalajul original.
Nu aruncati niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Intrebati farmacistul cum sa aruncati medicamentele pe care nu le mai folositi. Aceste masuri vor ajuta la protejarea mediului.
Informatii suplimentare

Compozitie

Bisogamma 5 Un comprimat filmat contine bisoprolol fumarat (2:1) 5 mg.
Bisogamma 10 Un comprimat filmat contine bisoprolol fumarat (2:1) 10 mg.

Lista excipientilor:
Bisogamma 5
Nucleu: crospovidona, amidon pregelatinizat, celuloza microcristalina, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: macrogol 6000, dioxid de titan (E 171), talc, oxid galben de fer (E 172), hidroxipropilmetilceluloza.
Bisogamma 10
Nucleu: crospovidona, amidon pregelatinizat, celuloza microcristalina, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: macrogol 6000, polisorbat 20, dioxid de titan (E 171), carbonat de calciu (E 170), talc, oxid galben de fer (E 172), hidroxipropilmetilceluloza (HPMC 5), hidroxipropilmetilceluloza (HPMC 50).