TRITTICO AC 150 MG X 60

TRITTICO AC 150 mg comprimate cu eliberare prelungită
Clorhidrat de trazodonă

Compoziţie
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de trazodonă 150 mg şi excipienţi: zahăr, povidonă, ceară Carnauba, stearat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, alte antidepresive.
Trazodona este un antidepresiv atipic. În doze terapeutice, trazodona prezintã efecte sedative marcate şi uşoare efecte anxiolitice, în special în prezenţa tulburãrilor de dispoziţie, a anxietăţii, apatiei şi tulburărilor de somn. Trazodona nu prezintă risc de dependenţă.

Indicaţii terapeutice
Trittico AC este indicat în tratamentul depresiei, însoţită sau nu de anxietate.

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de trazodonă sau la oricare dintre excipienţi.
Intoxicaţie cu alcool şi intoxicaţie cu hipnotice.
Infarct miocardic acut.

Precauţii
Inhibitori puternici ai CYP3A4 pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale trazodonei.
Pentru informaţii suplimentare vezi pct. Interacţiuni.
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, intoleranţă la fructoză, deficit de lactază Lapp, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacţiuni
Generale:
Efectul sedativ al medicamentelor antipsihotice, hipnotice, sedative, anxiolitice şi antihistaminice poate fi amplificat; în aceste cazuri, se recomandă reducerea dozei.
Metabolizarea antidepresivelor este accelerată datorită efectelor la nivel hepatic al contraceptivelor orale, fenitoinei, carbamazepinei şi barbituricelor. Metabolizarea antidepresivelor este inhibată de cimetidină şi alte câteva antipsihotice.
Inhibitori CYP3A4:
Studiile in vitro privind metabolizarea medicamentelor indică existenţa unui potenţial de interecţiuni medicamentoase la administrarea trazodonei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 cum este eritromicina, ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul, indinavirul şi nafazodonă. Este probabil că inhibitorii puternici ai CYP3A4 pot determina creşteri substanţiale ale concentraţiilor plasmatice ale trazodonei.
S-a confirmat în studiile in vivo, la voluntarii sănătoşi că doza de ritonavir de 200 mg, administrată de două ori pe zi, creşte mai mult de două ori concentraţiile plasmatice ale trazodonei, determinând greaţă, sincope şi hipotensiune arterială. Dacă trazodona este administrată cu un inhibitor puternic al
CYP3A4 trebuie avută în vedere o doză mai mică de trazodonă.
Cu toate acestea, trebuie evitată administrarea trazodonei în asociere cu un inhibitor puternic al
CYP3A4.
Carbamazepină:
Administrarea în asociere determină concentraţii plasmatice mici ale trazodonei. Utilizarea concomitentă a 400 mg carbamazepină pe zi, determină o scădere a concentraţiilor plasmatice ale trazodonei şi ale metabolitului său activ m-clorofenilpiperazină cu 76% şi respectiv 60%. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru a verifica dacă este necesară o creştere a dozei de trazodonă.
Antidepresive triciclice:
Administrarea concomitentă trebuie evitată datorită riscului de interacţiune farmacocinetică.
Trebuie evitat sindromul serotoninergic şi reacţiile adverse cardiovasculare.
Fluoxetină:
Au fost raportate rar concentraţii plasmatice mari ale trazodonei şi reacţii adverse la administrarea trazodonei în asociere cu fluoxetină, un inhibitor al CYP1A2/2D6. Mecanismul de bază al interacţiunii farmacocinetice nu este pe deplin înţeles. Nu a putut fi exclusă o interacţiune farmacodinamică (sindrom serotoninergic).
Inhibitori ai monoaminooxidazei:
S-au raportat ocazional posibile interacţiuni cu inhibitori ai monoaminooxidazei. Deşi unii medici le administrează concomitent pe ambele, utilizarea trazodonei concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni după întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO nu este recomandată.
De asemenea, administrarea inhibitorilor MAO timp de două săptămâni după întreruperea tratamentului cu trazodonă nu este recomandată.
Fenotiazine:
S-a observat hipotensiune arterială ortostatică severă în cazul utilizării concomitente a fenotiazinelor cum sunt clorpromazină, flufenazină, levomepromazină, perfenazină.
Anestezice/relaxante musculare:
Clorhidratul de trazodonă poate amplifica efectul relaxantelor musculare şi anestezicelor volatile şi de aceea trebuie administrate cu precauţie.
Alcoolul etilic:
Trazodona amplifică efectul sedativ al alcoolului etilic. Alcoolul etilic trebuie evitat în timpul terapiei cu trazodonă.
Levodopa:
Antidepresivele pot accelera metabolizarea levodopei.
Altele:
Administrarea în asociere a trazodonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor ventriculare incluzând torsada vârfurilor. De aceea, se recomandă prudenţă la administrarea trazodonei în asociere cu aceste medicamente.
Deoarece trazodona este numai un foarte slab inhibitor al recaptării noradrenalinei şi nu modifică răspunsul tensiunii arteriale la tiramină, este puţin probabilă interacţiunea cu efectul hipotensor al compuşilor de tip guanetidină. Oricum studiile la animale sugerează că trazodona poate inhiba cele mai multe din acţiunile acute ale clonidinei.
În cazul altor tipuri de medicamente antihipertensive, deşi nu au fost raportate interacţiuni clinice, trebuie luată în considerare posibilitatea amplificării efectului.

Reacţiile adverse pot fi mai frecvente la administrarea trazodonei în asociere cu preparate care conţin sunătoare (Hypericum perforatum).
La pacienţii trataţi cu trazodonă şi warfarină au fost raportate modificări ale timpului de protrombină.
Administrarea concomitentă cu trazodonă poate determina ,concentraţii plasmatice mari ale digoxinei sau fenitoinei. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor plasmatice.

Atenţionări speciale

Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Trazodona nu trebuie să fie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant agresiune, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în studiile clinice la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei trataţi cu placebo.
În plus, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi, în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni sau mai mult, de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu istoric de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului, prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo, efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Pentru a minimaliza riscul potenţial al tentativei de suicid, în special la iniţierea terapiei, trebuie
prescrise de fiecare dată numai doze minime de trazodonă.
Se recomandă stabilirea cu prudenţă a dozelor şi monitorizarea periodică a pacienţilor cu următoarele afecţiuni:
 Epilepsie, în special, trebuie evitată creşterea sau scăderea bruscă a dozei;
 Pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, în special dacă e severă;
 Pacienţii cu afecţiuni cardiace, cum este angina pectorală, tulburări de conducere sau blocuri AV de diferite grade, infarct miocardic recent;
 Hipertiroidie;
 Tulburări de micţiune, cum este hipertrofia de prostată, cu toate că problemele nu ar fi anticipat că efectul anticolinergic al trazodonei este unul minor;
 Glaucom acut cu unghi îngust, presiune intraoculară crescută, cu toate că modificările majore nu trebuie anticipate datorită efectului anticolinergic minor al trazodonei.
Dacă apare icterul, terapia cu trazodonă trebuie întreruptă.
Administrarea antidepresivelor la pacienţii cu schizofrenie sau alte tulburări psihotice poate determina agravarea simptomelor psihotice. Pot fi intensificate gândurile paranoide. În timpul terapiei cu trazodonă faza depresivă a tulburării afective bipolare poate trece în faza maniacală. În acest caz tratamentul cu trazodonă trebuie întrerupt.
Au fost descrise interacţiuni asociate sindromului serotoninergic/sindromului neuroleptic malign, în cazul administrării concomitente a altor substanţe cu acţiune sorotoninergică cum sunt alte  antidepresive (antidepresive triciclice, ISRS, INRS, şi inhibitori MAO) şi neuroleptice. A fost raportat sindrom neuroleptic malign cu evoluţie letală în cazul administrării în asociere cu neuroleptice, pentru care acest sindrom este cunoscut ca o reacţie adversă posibilă. Pentru informaţii suplimentare vezi pct.

Interacţiuni şi Reactii adverse
Deoarece agranulocitoza poate fi pusă în evidenţă clinic în cadrul simptomelor asemănătoare gripei, durerilor în gât şi febrei, se recomandă controlul funcţiei hematologice.
La pacienţii cărora li s-a administrat trazodonă a fost raportată apariţia hipotensiunii arteriale, incluzând hipotensiune arterială ortostatică şi sincopă. Administrarea terapiei antihipertensive concomitent cu trazodonă poate determina necesitatea unei scăderi a dozei medicamentului antihipertensiv.

Pacienţii vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta mai des hipotensiune arterială ortostatică şi alte efecte anticolinergice ale trazodonei. Trebuie luat în consideraţie potenţialul efectelor cumulate în cazul utilizării concomitente a medicamentelor ca de exemplu alte psihotropice sau antihipertensive sau prezenţa unor factori de risc ca de exemplu boli comorbide, care pot exacerba aceste reacţii.
Se recomandă ca pacientul/îngrijitorul să fie informat asupra potenţialului pentru aceste reacţii şi monitorizat îndeaproape pentru astfel de efecte, ca urmare a iniţierii tratamentului, înainte şi după creşterea treptată a dozei.
După tratamentul cu trazodonă, în special tratament de lungă durată, se recomandă o scădere treptată a dozei, până la întrerupere, pentru a minimaliza apariţia simptomelor sindromului de întrerupere manifestate prin greaţă, cefalee şi stare generală de rău.
Nu există dovezi despre clorhidratul de trazodonă că ar determina dependenţă.
Similar altor medicamente antidepresive, foarte rar au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT datorită tratamentului cu trazodonă. Se recomandă prudenţă la prescrierea trazodonei în asociere cu medicamente care prelungesc intervalul QT. Trazodona trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare incluzând cele asociate cu prelungirea intervalului QT.
Similar altor medicamente cu acţiune alfa adrenolitică trazodona a fost foarte rar asociată cu priapism.
Acesta se poate trata prin injectare intracavernoasă cu un medicament cu acţiune alfa andrenergică, cum este adrenalina sau metaraminol. Există raportări privind priapismul indus de trazodonă, care necesită intervenţie chirurgicală sau determină disfuncţii sexuale permanente.
Pacienţii care manifestă această reacţie adversă trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu trazodonă.

Sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Date obţinute de la un număr limitat (200) de gravide nu au indicat reacţii adverse ale trazodonei privind sarcina sau sănătatea fătului/nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Studii efectuate la animale, cu trazodonă, în doze terapeutice, nu indică direct sau indirect efecte dăunătoare privind sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naştere sau
dezvoltare postnatală.
Se recomandă prudenţă în administrare la gravide. Dacă trazodona este administrată până la momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de întrerupere.
Alăptarea:
La om, date limitate arată că excreţia trazodonei în lapte este mică, dar nu se cunosc valorile metaboliţilor activi. Datorită datelor limitate, decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu trazodonă trebuie luată în funcţie de beneficiile alăptării la sân pentru copil şi de beneficiile tratamentului cu trazodonă la mamă.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Trazodona poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin posibilele reacţii nervos centrale.
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra riscului de a conduce sau folosi utilaje până nu sunt siguri că nu sunt afectaţi de somnolenţă, sedare, ameţeli, stări confuzionale, vedere înceţoşată.

Doze şi mod de administrare
În formele uşoare-medii se administreazã într-o singurã dozã, seara; în formele grave, care necesită doze mai mari, se va administra de două ori pe zi, la prânz şi seara.
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 150 mg trazodonă pe zi; doza se poate creşte la intervale de 3-4 zile, până la maximum 450 mg pe zi.
Tratamentul de întreţinere se va realiza cu cea mai mică doză eficace, stabilită pe baza răspunsului individual.
Deşi eficacitatea trazodonei nu a fost evaluată sistematic pe perioade mai lungi de 6 săptămâni, se recomandă ca durata tratamentului antidepresiv să fie de câteva luni.
Trittico AC poate fi administrat pe stomacul gol sau plin.
Vârstnici
Pentru pacienţii foarte vârstnici sau fragili doza recomandată iniţial se reduce la 100 mg pe zi, administrată divizat sau ca o singură doză seara (vezi punctul Atenţionări speciale).
Aceasta poate fi crescută treptat (progresiv) aşa cum este pentru adulţi, sub supraveghere, în funcţie de toleranţă şi eficacitate.
În general, trebuie evitate la aceşti pacienţi, doze de peste 100 mg administrate o singură dată.
Este puţin probabilă depăşirea unei doze de 300 mg pe zi.
Copii
Trazodona nu este recomandată pentru utilizare la copii sub 18 ani, datorită lipsei datelor asupra siguranţei.
Insuficienţă hepatică
Trazodona suferă metabolizare hepatică extensivă şi a fost de asemenea asociată cu hepatotoxicitate, vezi pct. Atenţionări speciale şi Reacţii adverse.
De aceea, trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă hepatică, mai ales în cazurile severe. Trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei hepatice.
Insuficienţă renală
De obicei, nu este necesară ajustarea dozei, dar trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală severă (vezi de asemenea pct. Atenţionări speciale).
Reacţii adverse
În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu trazodonă, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi secţiunea Atenţionări speciale).
Următoarele simptome, dintre care câteva au fost raportate frecvent în cazurile de depresie netratată, au fost, de asemenea, raportate de pacienţii cărora li s-a administrat trazodonă.
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice Discrazie sanguină, incluzând agranulocitoză, trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie şi anemie
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii alergice
Tulburări endocrine Sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie Hiponatremie, scădere în greutate, anorexie, apetit alimentar crescut
Tulburări psihice Ideaţie suicidară sau comportament suicidar, stare
confuzională, insomnie, dezorientare, manie, anxietate, nervozitate, agitaţie, (foarte rar exacerbată până la delirium), iluzii, reacţii agresive, halucinaţii, coşmaruri, libidou scăzut, sindrom de întrerupere
Tulburări ale sistemului nervos Sindrom serotoninergic, convulsii, sindromul neuroleptic malign, ameţeli, vertij, cefalee, somnolenţă, nelinişte, vigilenţă scăzută, tremor, vedere înceţoşată, tulburări de memorie,
mioclonii, afazie expresivă, parestezie, distonie, afectarea gustului.
Tulburări cardiace Aritmii cardiace (incluzând torsada vârfurilor, palpitaţii, contracţii ventriculare premature, cuplete ventriculare, tahicardie ventriculară), bradicardie, tahicardie, anomalii ECG (prelungire QT)
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială ortostatică, hipertensiune arterială, sincopă
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Congestie nazală, dispnee
Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, xerostomie, constipaţie, diaree, dispepsie, gastralgie, gastroenterite, sialoree, ileus paralitic
Tulburări hepato-biliare Anomalii ale funcţiei hepatice (incluzând icter şi afectare hepatocelulară), colestază intrahepatică
Tulburări ale pielii şi ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii, prurit, hiperhidroză
Tulburări musculoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Dureri la nivelul membrelor, dureri de spate, mialgie, artralgie
Tulburări renale şi urinare Tulburări de micţiune
Tulburări ale sistemului reproductiv şi ale sânului
Priapism
Tulburări generale şi a condiţiilor administrării sitului
Slăbiciune, edeme, simptome asemănătoare gripei, fatigabilitate, dureri toracice, febră
Investigaţii Valori serice crescute ale enzimelor hepatice
1. Fluidul şi starea electrolitului trebuie monitorizate la pacienţii simptomatici.
2. Vezi de asemenea pct. Atenţionări speciale .
3. Trazodona este un sedativ antidepresiv şi somnifer, somnolenţa experimentată în timpul primelor zile de tratament, dispare de obicei odată cu continuarea tratamentului.
4. Studiile la animale au arătat că trazodona este mai puţin cardiotoxică faţă de antidepresivele triciclice iar studiile clinice sugerează că ar putea fi puţin probabil ca medicamentul să provoace aritmie cardiacă la om. Studiile clinice asupra pacienţilor cu boală cardiacă preexistentă, indică faptul că trazodona poate fi aritmogenă la anumiţi pacienţi din această categorie.
5. Reacţiile adverse asupra funcţiei hepatice, câteodată severe, au fost raportate rareori. Dacă apar astfel de efecte, trazodona trebuie imediat întreruptă.

Supradozaj
Simptome ale supradozajului
Cele mai frecvent raportate reacţii referitoare la supradozaj au inclus somnolenţă, ameţeli, greaţă şi vărsături. În cazuri mai grave au fost raportate comă, tahicardie, hipotensiune arterială, hiponatremie, convulsii şi insuficienţă respiratorie. Manifestările cardiace pot include bradicardie, prelungirea QT şi torsada vârfurilor. Simptomele pot apare după supradozaj în decurs de 24 ore sau mai mult.
Supradozajul cu trazodonă în asociere cu alte antidepresive pot determina sindrom serotoninergic.

Tratament:
Nu există un antidot specific la trazodonă. La adulţii, care au ingerat mai mult de 1 g trazodonă sau la copiii care au ingerat mai mult de 150 mg trazodonă, trebuie avută în vedere administrarea de cărbune activat în decurs de o oră de la prezentare. Alternativ, la adulţi, se poate face lavaj gastric în decurs de o oră de la ingerarea unei cantităţi care poate pune în pericol viaţa.
Trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 6 ore de la ingestie (sau 12 ore dacă s-au luat măsuri de susţinere a fucţiilor vitale). Trebuie monitorizată tensiunea arterială, pulsul şi scorul Glasgow. Trebuie  monitorizată saturaţia în oxigen dacă scorul Glasgow este mic. Monitorizarea cardiacă este adecvată la pacienţii simptomatici.
Convulsiile unice, de scurtă durată, nu necesită tratament. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie controlate cu diazepam intravenos (0,1 – 0,3 mg/kg) sau lorazepam (4 mg la adulţi şi 0,05 mg/kg la copii). Dacă aceste măsuri nu controlează convulsia, poate fi utilă o perfuzare cu fenitoină. Trebuie administrat oxigen şi corectate tulburările echilibrului acido-bazic şi tulburările metabolice.
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale în cazul hipotensiunii arteriale şi sedării excesive. Dacă hipotensiunea se menţine, tensiunea arterială severă trebuie luată în considerare la administrarea medicamentelor cu efect inotrop, adică dopamină sau dobutamină.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

Ambalaj
Cutie cu 1 blister din folie PVC / Al a 20 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 3 blistere din folie PVC / Al a câte 20 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 2 blistere din folie PVC / Al a 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 6 blistere din folie PVC / Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Fabricant
Aziende Chimiche Riunite Angelini Francesco Acraf S.p.A.,
Via Vecchia del Pinocchio 22, I-60131 Ancona, Italia
Instituto de Angeli SRL
Localita Prulli 103/C
50066, Reggello (FI), Italia

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
A.C.R. Angelini Francesco S.p.A.,
Viale Amelia 70, I-00181 Roma, Italia

Data ultimei verificări a prospectului Iulie 2015