1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI MINOZ MR 100 mg capsule cu eliberare modificată

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
 Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine minociclină 100 mg sub formă de clorhidrat de minociclină. Excipienţi: azorubină, ulei de ricin 0,29 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată Capsule cu capac brun-ciocolatiu, corp brun-deschis, inscripţionate cu cerneala albă cu „R/MCNMR” pe capac şi „100” pe corp. Capsulele conţin un amestec de granule aproape albe până la galben deschis sau galben şi granule cenuşii-gălbui până la brune.

 4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice Minociclina este indicată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene sistemice determinate de următoarele microorganisme sensibile: - Infecţii stafilococice necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat, determinate de tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la penicilină şi meticilină - Acnee (determinată de Propionibacterium acnes) - Lepra (determinată de Mycobacterium leprae); minociclina este o componentă a schemelor standard plurimedicamentoase recomandate de către OMS. 4.2 Doze şi mod de administrare MINOZ MR se administrează oral. Adulţi Infecţii stafilococice necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat Doza uzuală recomandată este de 100 mg minociclină o dată pe zi. Dacă este necesar, se poate administra o doză iniţială de atac de 200 mg minociclină. Acnee Doza uzuală recomandată este de 100 mg minociclină o dată pe zi. Tratamentul acneei se face pe o perioadă de minim 6 săptămâni. Dacă după 6 luni de tratament nu se obţine răspuns terapeutic, tratamentul cu Minoz MR trebuie întrerupt şi trebuie luată în considerare 2 instituirea unui alt tratament. Dacă se administrează Minoz MR timp de peste 6 luni, pacienţii trebuie monitorizaţi la cel puţin 3 luni pentru evidenţierea semnelor şi simptomelor de hepatită sau lupus eritematos sistemic (LES) (vezi pct. 4.4). Lepra Minociclina este o componentă a schemelor standard plurimedicamentoase. Doza recomandată de către OMS este de 100 mg minociclină zilnic sau intermitent. Copii Minoz MR nu se administrează la copii cu vârsta sub 12 ani. La copii cu vârsta peste 12 ani, doza recomandată este 100 mg minociclină o dată pe zi. Vârstnici Minociclina se administrează la pacienţii vârstnici în dozele recomandate la adult, dar se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă (vezi pct.4.4). Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, dozele şi/sau frecvenţa administrării minociclinei se stabilesc în funcţie de gradul afectării renale. Insuficienţă hepatică Minoz MR trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Pentru a reduce riscul iritaţiei şi ulceraţiei esofagiene, capsulele trebuie înghiţite întregi cu mult lichid, în ortostatism sau în poziţie şezândă. Spre deosebire de tetraciclinele de generaţie mai veche, absorbţia minociclinei nu este afectataă semnificativ de administrarea de alimente sau de cantităţi moderate de lapte. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la tetracicline sau la oricare dintre excipienţii Minoz MR. - Insuficienţă renală în stadiu terminal. - Copii cu vârsta sub 12 ani datorită riscului de colorare permanentă la nivelul dinţilor (galben-gri-maro) şi hipoplazie de smalţ dentar. - Sarcină şi alăptare. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Minociclina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică precum şi în asociere cu alte medicamente hepatotoxice şi cu alcool etilic. Au fost raportate cazuri rare de hepatotoxicitate cu fenomene autoimune şi cazuri izolate de lupus eritematos sistemic (LES) şi, de asemenea, exacerbări ale LES pre-existent. Dacă pacienţii prezintă semne şi simptome ale LES sau hepatotoxicitate sau prezintă exacerbări ale LES pre-existent, administrarea minociclinei trebuie întreruptă. Studiile clinice au arătat că la pacienţii cu insuficienţă renală nu există o acumulare semnificativă a medicamentului în cazul administrării minociclinei în dozele recomandate. Se impune totuşi reducerea dozelor şi monitorizarea funcţiei renale în cazul insuficienţei renale severe. Acţiunea anti-anabolică a tetraciclinelor poate determina creşteri ale ureei serice. La pacienţi cu insuficienţă renală semnificativă, concentraţiile plasmatice crescute de tetracicline pot evolua cu uremie, hiperfosfatemie şi acidoză. Dacă insuficienţa renală există, chiar dozele uzuale orale sau parenterale pot evolua cu acumulare sistemică excesivă a medicamentului şi posibil toxicitate hepatică. Se impune prudenţă la pacienţii cu miastenie gravis întrucât tetraciclinele pot determina bloc neuromuscular. 3 Microorganismele pot prezenta rezistenţa încrucişată la tetracicline. Minociclina trebuie întreruptă dacă există semne/simptome de multiplicare exagerată a microorganismelor rezistente, care poate determina enterite, glosite, stomatite, vaginite, prurit anal sau enterite stafilococice. Tetraciclinele pot scădea eficacitatea contraceptivelor orale. Pacientele care utilizează contraceptive orale trebuie atenţionate de posibilitatea pierderii eficacităţii contraceptive în cazul apariţiei diareei sau sângerării de întrerupere. Minociclina poate determina hiperpigmentaţie cu diferite localizări (vezi pct. 4.8). Hiperpigmentarea poate fi prezentă independent de doză sau de durata tratamentului, dar se dezvoltă mult mai frecvent în timpul unui tratament de lungă durată. Pacienţii trebuie să fie sfătuiţi să raporteze imediat orice pigmentaţie neobişnuită şi să întrerupă tratamentul cu minociclină. Dacă apar reacţii de fotosensibilitate pacienţii trebuie să fie precauţi la expunerea la lumina naturală sau artificială şi să întrerupă tratamentul cu minociclină la primul semn de disconfort cutanat. Administrarea tetraciclinelor pe perioada dezvoltării dinţilor (după luna a patra de sarcină, nou-născut sau copil cu vârsta sub 8 ani) poate determina o colorare permanentă a dinţilor (galben-gri-maro). Acest efect este mult mai frecvent dacă medicamentul este utilizat pe o perioadă lungă de timp, dar, de asemenea, a fost observat după utilizări repetate ale medicamentului. Au fost observate şi cazuri de hipoplazie de smalţ dentar. Similar altor tetracicline, au fost raportate bombarea fontanelei la copil şi hipertensiune intracraniană benignă la copii şi adulţi. Principalele simptome au fost cefalee şi tulburări vizuale inclusiv vedere înceţoşată, scotoame şi diplopie. A fost raportată şi pierderea permanentă a vederii. Se impune întreruperea tratamentului în cazul creşterii presiunii intracraniene. Utilizarea la vârstnici Se impune prudenţă la stabilirea dozelor la pacienţii vârstnici luând în considerare frecvenţa mai mare a reducerii funcţiei hepatice, renale sau cardiace şi a altor afecţiuni concomitente sau altor tratamente. Utilizarea la copii Utilizarea tetraciclinelor în timpul dezvoltării dinţilor la copii cu vârsta sub 12 ani poate determina modificări permanente ale culorii dinţilor. Au fost observate şi cazuri de hipoplazie de smalţ dentar. Investigaţii diagnostice Se impune monitorizare periodică a sistemului hematopoietic, renal şi hepatic. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Tetraciclinele scad activitatea protrombinei plasmatice şi poate fi necesară scăderea dozelor anticoagulantului administrat. Diureticele pot agrava nefrotoxicitatea prin depleţie volemică. Medicamentele bacteriostatice pot interfera cu acţinea bactericidă a penicilinelor. Se recomandă evitarea asocierii tetraciclinelor cu penicilinele. Absorbţia minociclinei este scăzută în cazul administrării concomitente de antiacide şi preparate conţinând fer, calciu, aluminiu, magneziu, bismut sau săruri de zinc. Se recomandă ca medicamentele pentru indigestie, vitaminele sau alte suplimente conţinând aceste săruri să se administrează cu cel puţin 3 ore înainte de sau după doza de minociclină. Spre deosebire de tetraciclinele din prima generaţie, absorbţia minociclinei nu este scăzută semnificativ de alimente sau cantităţi moderate de lapte. Există un risc crescut al ergotismului atunci când alcaloizii de ergot sau derivaţii lor se administrează concomitent cu tetraciclinele. 4 Administrarea concomitentă a tetraciclinelor poate să scadă eficacitatea contraceptivelor orale. Administrarea izotretinoinei sau altor retinoizi sistemici sau retinolului concomitent cu tetraciclinele trebuie evitată în timpul şi după tratamentul cu minociclină. Fiecare dintre aceştia au fost asociaţi cu pseudotumori cerebrale (hipertensiunie intracraniană benignă (vezi pct. 4.4). Interferenţa cu teste diagnostice şi alte teste diagnostice Pot apărea false creşteri ale valorilor catecolaminelor urinare datorită interferenţei cu testele de fluorescenţă. 4.6 Sarcina şi alăptarea Sarcină Minociclina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului când este absolut necesar. Studiile la animale au arătat că tetraciclinele traversează placenta, se distribuie în ţesuturile fetale şi pot determina efecte toxice asupra dezvoltării fetale, de obicei, întârzierea dezvoltării scheletului. Evidenţe privind embriotoxicitatea au fost observate la animale tratate în prima perioadă a gestaţiei. De aceea, Minoz MR nu trebuie utilizat în sarcină, cu excepţia cazului când este absolut necesar. La om, Minoz MR, similar altor tetracicline, traversează placenta şi poate determina efecte nocive asupra fătului când este administrat la gravide. În plus, au existat raportări după punerea pe piaţă a anomaliilor congenitale inclusiv anomalii ale braţului. Dacă minociclina este utilizată pe peioada sarcinii sau dacă apare sarcina, pacienta trebuie informată asupra potenţialului risc al fătului. Utilizarea tetraciclinelor pe durata dezvoltării dentare (a doua jumătate a sarcinii) poate determina modificarea permanentă a culorii dinţilor (galben-gri-maro). Această reacţie adversă a fost observată cel mai frecvent în timpul utilizării pe termen lung sau au fost observate după administrări repetate pe termen scurt. A fost raportată şi hipoplazia smalţului dentar. Tetraciclinele administrate în timpul ultimului trimestru formează un complex stabil de calciu la nivelul întregului schelet. O întârziere a dezvoltării fibulei a fost observată la copii prematuri cărora li se administrează tetracicline în doze mai mari de 25 mg/kg la fiecare 6 ore. Reversibilitatea procesului a fost observată în condiţiile întreruperii medicamentului. Alăptare Tetraciclinele se găsesc în lapte la femeile cărora li se administrează această clasă de medicamente. Au fost raportate modificări permanente ale culorii dinţilor sau hipoplazia smalţului dentar. Minoz MR nu trebuie administrat la femeile care alăptează. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Minociclina poate fi asociată cu cefalee, senzaţie de confuzie, ameţeli, tinitus şi vertij (mai frecvent la femei) şi, rar, tulburări ale auzului. Pacienţii trebuie să fie prudenţi cu privire la posibilele efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje pe durata tratamentului. Aceste simptome se remit în timpul tratamentului şi, de regulă, dispar la întreruperea tratamentului. 4.8 Reacţii adverse În timpul tratamentului cu minociclină s-au observat următoarele reacţii adverse clasificate în funcţie de frecvenţă folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 10%); frecvente (≥ 1%, <10%); mai puţin frecvente (≥ 0,1%, <1%); rare (≥ 0,01%, <0,1%); foarte rare (<0,01%) incluzând cazuri izolate. 5 Infecţii şi infestări Foarte rare: candidoză bucală sau anogenitală, vulvovaginite Tulburări hematologice şi limfatice Rare: eozinofilie, leucopenie, neutropenie, trombocitopenie Foarte rare: anemie hemolitică, pancitopenie A fost raportată, de asemenea, agranulocitoză. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: anafilaxie/reacţie anafilactoidă (inclusiv şoc) Au mai fost raportate: hipersensibilitate, infiltrate pulmonare, purpură anafilactoidă Tulburări endocrine Foarte rare: disfuncţie tiroidiană, colorare brun-neagră a tiroidei Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: anorexie Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: ameţeli (confuzie) Rare: cefalee, hipoestezie, parestezii, hipertensiune intracraniană, vertij (în special la femei) Foarte rare: bombarea fontanelei Au mai fost raportate, de asemenea: convulsii, sedare Tulburări acustice şi vestibulare Rare: afectarea auzului, tinitus Tulburări cardiace Rare: miocardită, pericardită Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: tuse, dispnee Foarte rare: bronhospasm, exacerbarea astmului bronşic, eozinofilie pulmonară Au mai fost raportate, de asemenea: pneumonii Tulburări gastro-intestinale Rare: greaţă, vărsături, diaree, stomatită, xerostomie, modificarea culorii dinţilor (inclusiv la adulţi). Foarte rare: dispepsie, disfagie, hipoplazia smalţului, enterocolită, esofagită, ulceraţie esofagiană, glosită, pancreatită, colită pseudomembranoasă. Au mai fost raportate, de asemenea: modificarea culorii cavităţii bucale (incluzând limba, buze) Tulburări hepatobiliare Rare: creşterea enzimelor hepatice, hepatită, hepatotoxicitate autoimună Foarte rare: hepatită colestatică, insuficienţă hepatică (inclusiv deces), hiperbilirubinemie, icter Au mai fost raportate: hepatită autoimună Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: alopecie, eritem polimorf, eritem nodos, hiperpigmentare cutanată (sunt descrise 3 tipuri: macule albastre-negre care apar în zonele de inflamaţie şi post-grataj datorită chelării de fier în macrofage, macule albastre-cenuşii care afectează pielea sănătoasă datorată unei oxigenări deficitare şi coloraţia cenuşie- brună, în special în zonele expuse luminii solare (aparent datorită unui depozit de melanină), fotosensibilitate, erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, vasculită. Foarte rare: edem angioneurotic, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, hiperpigmentarea unghiilor. Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor Rare: artralgii, sindrom asemănător lupusului eritematos, mialgii 6 Foarte rare: artrită, modificarea culorii oaselor, exacerbări ale lupusului eritematos sistemic, rigididitate articulară, tumefierea articulaţiilor Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: creşterea uremiei, insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare: balanită Tulburări generale Mai puţin frecvente: febră Foarte rare: modificarea culorii secreţiilor Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: anorexie Au fost raportate următoarele sindroame: • Hipersensibilitate constând din reacţii cutanate (cum ar fi erupţii cutanate tranzitorii sau dermatită exfoliativă), eozinofilie şi una sau mai multe din următoarele: hepatite, pneumonii, nefrite, miocardite, pericardite. Pot fi prezente febra şi limfadenopatia. • Sindrom pseudo-lupic constând din anticorpi antinucleari pozitivi, artrită, rigiditate articulară, tumefierea articulaţiilor şi una sau mai multe din următoarele: febră, mialgie, hepatită, erupţii cutanate tranzitorii, vasculite. • Sindrom de tip boala serului constând din febră, urticarie sau erupţii cutanate tranzitorii şi artralgii, artrită, rigiditate articulară sau tumefacţie articulară. Poate fi prezentă eozinofilie. În anumite cazuri implicând aceste sindroame a fost raportat şi deces. Similar altor reacţii adverse, dacă unele din aceste sindroame apar, medicamentul trebuie întrerupt imediat. • Au fost raportate hiperpigmentări cu diferite localizări, inclusiv la nivelul tegumentului, unghilor, dinţilor, mucoasei bucale, oaselor, tiroidei, ochilor (incluzând sclera şi conjunctiva), secreţiei lactate, secreţiei lacrimale şi transpiraţiei. În general, sunt reversibile după întreruperea tratamentului dar pot persista câteva luni sau pot fi ireversibile. Pigmentarea cutanată generalizată poate persista în special la nivelul zonelor expuse la soare. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj cu minociclină, simptomele cel mai frecvent observate includ ameţeli, greaţă şi vărsături. Nu se cunoaşte un antidot specific. În caz de supradozaj, se întrerupe tratamentul şi se instituie tratament simptomatic şi tratament adecvat de susţinere a funcţiilor vitale. Minociclina nu este eliminată în proporţie semnificativă prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: tetracicline, codul ATC: J01AA08 Minoz MR conţine ca substanţă activă minociclina, sub formă de clorhidrat de minociclină, un derivat de semisinteză al tetraciclinei. Deşi spectrul şi mecanismul de acţiune sunt similare celorlalte tetracicline, minociclina este mai activă pe unele specii incluzând Staphylococcus aureus, Nocardia spp., Propionibacterium acnes, Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoeae, unele specii de streptococ şi unele enterobacteriacee, Acinetobacter, Bacteroides, Haemophilus şi unele micobacterii, inclusiv M. leprae. Spectrul de acţiune Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg, următoarele microorganisme patogene fiind, în mod obişnuit, sensibile la acţiunea lor: 7 Specii sensibile - Coci Gram pozitiv: Staphylococcus aureus (unele tulpini); stafilococi coagulazo-negativi; streptococi : Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (gr. A) şi unii streptococi viridans - Alte bacterii Gram pozitiv: Actinomyces israeli, Bacillus anthracis, Erysipelothrix rhusiopathiae, Listeria monocytogenes - Anaerobi Gram pozitiv: Clostridium spp. şi Nocardia spp sunt sensibili la minociclină. Propionibacterium acnes este de asemenea sensibil la tetracicline, în special la minociclină. - Coci Gram negativ: Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoeae (unele tulpini sînt rezistente), Moraxella catarrhalis. Acinetobacter spp. (cele mai multe tulpini) sunt sensibile la minociclină. - Alţi aerobi Gram negativ: Bordetella pertussis, Brucella spp., Campylobacter spp., Francisella tularensis, Haemophillus influenzae, Haemophillus ducreyi (unele tulpini), Legionella spp., Pasteurella multocida, Streptobacillus moniliformis, Vibrionacee (tulpini variate). Deşi multe enterobacteriacee incluzând Salmonella, Shigella şi Yersinia spp., sunt sensibile, tulpinile rezistente sunt frecvente. - Anaerobi Gram negativ: Bacteroides fragilis spp. sunt sensibile, îndeosebi la minociclină. - Alte micro-organisme patogene sensibile la acţiunea tetraciclinelor: - Helicobacter pylori - Rickettsia spp. - Chlamydia spp. - Coxiella spp. - Mycoplasma spp. (incluzând Mycoplasma pneumoniae şi Ureaplasma urealytica) - Spirochete incluzând Borrelia spp., Leptospira spp. şi Treponema pallidum Specii rezistente: - Aerobi Gram negativ: Acinetobacter, Proteus mirabilis, Proteus Vulgaris, Pseudomonas, Serratia Mecanism de acţiune Tetraciclinele pătrund în celulele bacteriilor sensibile printr-un mecanism de transport activ. În celulă ele se leagă reversibil de subunităţile ribozomale 30S cu blocarea consecutivă a legării aminoacil-ARNt de complexul ARNm-ribozom. Ca urmare este inhibată sinteza lanţului peptidic, respectiv este împiedicată sinteza proteinelor bacteriene. Tetraciclinele traversează prin difuziune membrana externă a bacililor Gram negativ şi sînt transportate activ prin membrana citoplasmică a celulelor microbiene acumulându-se intracelular. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrare orală, minociclina este rapid şi aproape complet absorbită în proporţie de aproximativ 90-100% din tractul gastro-intestinal, absorbţia nefiind influenţată semnificativ de prezenţa alimentelor sau laptelui. Distribuţie După administrare orală, dozele de 200 mg minociclină urmate de 100 mg minociclină la intervale de 12 ore determină concentraţii plasmatice de 1 – 4 μg/ml. Concentraţia plasmatică maximă se obţine după 1-4 ore de la administrare. Este mult mai solubilă în lipide comparativ cu doxiciclina şi alte tetracicline şi este larg distribuită în ţesuturile şi lichidele organismului cu concentraţii mari în tractul hepatobiliar, plămâni, sinusuri, amigdale, precum şi în lacrimi, salivă şi spută. Pătrunderea în lichidul cefalorahidian este relativ mică. 8 Minociclina traversează placenta. Ea este excretată în laptele matern realizând concentraţii ≥60% comparativ cu cele plasmatice. Timpul de înjumătăţire plasmatică al minociclinei la pacienţii cu funcţii renală şi hepatică normale este de aproximativ 18 ore. Similar altor tetracicline, minociclina se acumulează în zone precum formarea de os nou, calcificare recentă şi dinţi în dezvoltare. Minociclina se leagă în proporţie de 75% de albumina plasmatică. Metabolizare Minociclina este metabolizată, în principal la 9-hidroximinociclină, aproximativ 10% din doza administrată fiind excretată nemodificată în urină. Eliminare Minociclina se excretă atât prin urină, cât şi prin materiile fecale. Clearance-ul renal al minociclinei este mic. La pacienţii cu funcţie renală normală, în primele 72 ore aproximativ 4-19% din doza orală de minociclină se excretă în urină şi 20-34% în materiile fecale. După administrarea de doze orale repetate, concentraţiile plasmatice ale minociclinei au fost comparabile la subiecţii normali, cât şi la cei cu insuficienţă renală moderată. Nu s-au înregistrat modificări ale vitezei de eliminare după administrarea de doze repetate de minociclină la pacienţii cu funcţia renală afectată. Minociclina este îndepărtată doar în proporţie mică prin hemodializă sau dializă peritoneală. 5.3 Date preclinice de siguranţă Studiile experimentale au arătat că tetraciclinele traversează placenta şi se distribuie în ţesuturile fetale producând efecte toxice asupra acestuia, obişnuit întârzierea dezvoltării scheletului. A fost raportată embriotoxicitate în special la animalele care au fost tratate cu tetracicline la începutul sarcinii.

 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
 6.1 Lista excipienţilor Granule cu substanţă activă Celuloză microcristalină (PH 101) Povidonă (K 30) Granule cu eliberare imediată Hipromeloză Dioxid de titan (E 171) Macrogol Talc Granule cu eliberare modificată Ftalat de hipromeloză (HP 50) Ulei de ricin Talc Capsula Gelatină Oxid roşu de fer (E 172) Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) 9 Azorubină E 122 Albastru brevetat (E 131) Galben de chinolină (E 104) Cerneala de inscripţionare Dioxid de titan (E 171) N-butilalcool Lecitină din soia (E 322) Antispumant DC 1510 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 5 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale

 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
 Terapia S.A. Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 2458/2010/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare- Martie 2010 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2010