COMPOZITIE
O fiola (2 ml solutie injectabila) contine furosemida 20 mg si excipienti: hidroxid de sodiu, clorura de sodiu pentru preparate injectabile, apa pentru preparate injectabile.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA
Diuretice de ansa cu actiune intensa, din grupul sulfonamidelor.

INDICATII TERAPEUTICE
Furosemid 20 mg/2ml este indicat in tratamentul:
- urgentelor cardiologice – edem pulmonar acut, asistolie;
- puseelor severe de hipertensiune arteriala;
- insuficientei cardiace congestive;
- edemelor din ciroza hepatica sau afectiunile renale (este de ales in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociatie cu acestea; se poate asocia, de asemenea, cu diuretice care retin potasiu);
- edeme patologice din timpul sarcinii;
- insuficienta renala acuta cu oligurie (poate inlatura oliguria, dar nu influenteaza probabil evolutia insuficientei renale);
- hipercalcemie acuta
- intoxicatii acute medicamentoase (pentru cresterea eliminarii toxicului; util in intoxicatii cu ioduri, bromuri sau fluoruri, deoarece impiedica absorbtia halogenilor din ansa Henle ascendenta).

CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la furosemida, alte sulfamide sau oricare dintre excipientii produsului.
Obstacol mecanic al cailor urinare cu oligurie.
Insuficienta renala acuta cu anurie.
Hipovolemie cu deshidratare.
Insuficienta hepatocelulara severa.
Ciroza decompensata in stadiu precomatos.
Coma hepatica.
Hipokaliemie marcata (<3 mEq/l).
Hiponatremie marcata (<130 mEq/l).
Intoxicatie digitalica.
Femei care alapteaza.

PRECAUTII
In tratamentul cu furosemida este necesar, mai ales cand se administreaza doze mari, controlul echilibrului electrolitic (natremie, kaliemie), al ureei si al creatininei plasmatice, precum si al debitului urinar, inca de la inceputul tratamentului. Furosemida poate provoca depletie de natriu si de potasiu, eventual cu consecinte grave.
Se evita pe cat posibil tratamentul cu doze mari sau insotit de o dieta hiposodata prea stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie. Aparitia semnelor deshidratarii si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau reducerea dozei.
La cirotici, tratamentul va fi condus cu prudenta, controland strict natremia, kaliemia si functiile renale pentru a evita instalarea encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la bolnavii la care furosemida este asociata cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, glucocorticoizi sau laxative. La acesti pacienti ca si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care retine potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
Se vor controla periodic glicemia si glicozuria la pacientii cu diabet zaharat manifest sau latent tratati cu furosemida.
Se administreaza cu prudenta la bolnavii cu guta, deoarece creste discret concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
Atentie: la sportivi, deoarece furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.

INTERACTIUNI
Diuretice care retin potasiu (amilorid, triamteren, spironolactona): asociatie utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau in particular hiperkaliemia la diabetici sau la cei cu insuficienta renala (supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului).
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemid cu risc toxic.
Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilati in doze peste 3 g scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibitia secretiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controleaza functiile renale si se rehidrateaza bolnavul).
Glucocorticoizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei datorita retentiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Substante de contrast iodate: in cazul bolnavilor deshidratati exista riscul insuficientei renale acute (se recomanda rehidratare inaintea administrarii substantei iodate).
Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodarona: hipokaliemia favorizeaza instalarea aritmiilor ventriculare (se previne si se corecteaza hipokaliemia, se supravegheaza electrocardiograma si se intrerupe antiaritmicul daca apare aritmia).
Eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina: hipokaliemia favorizeaza aparitia tulburarilor de ritm ventricular (supravegherea si corectarea kaliemiei).
Laxative stimulante, amfotericina B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea si corectarea kaliemiei).
Digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului (controlul si corectarea kaliemiei).
Inhibitorii enzimei de conversie: riscul hipotensiunii arteriale brutale si al insuficientei renale acute la bolnavi cu hiponatremie preexistenta sau la cei cu stenoza a arterei renale (in hipertensiunea arteriala fie se va intrerupe diureticul cu 3 zile inaintea administrarii inhibitorului si se va reintroduce un diuretic hipokaliemiant daca este necesar, fie se va administra inhibitorul incepand cu doze mici care se cresc treptat). In insuficienta cardiaca congestiva se incepe cu o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. In orice situatie se supravegheaza nivelul creatininemiei in primele saptamani ale tratamentului.
Fenitoina: scade efectul diuretic pana la 50% (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Curarizante si miorelaxante: furosemida le potenteaza efectele.
Antibiotice aminoglicozidice: creste riscul oto- si nefrotoxic al acestora.
Cefaloridina: creste riscul nefrotoxic.
Cisplatina: creste riscul ototoxic.
Neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune ortostatica.
Litiu: creste concentratia plasmatica si toxicitatea litiului (se controleaza litemia si se adapteaza doza). Produsul Furosemid 20 mg/2 ml nu trebuie amestecat cu solutii acide cu capacitate mare de tamponare (de exemplu vitamina C, vitamina B1, adrenalina, noradrenalina), metiltetraciclina si sarurile bazelor organice (de exemplu anestezice locale, alcaloizi, narcotice, antihistaminice).

ATENTIONARI SPECIALE
Varstnici
Se administreaza cu prudenta la varstnici, care sunt mai sensibili la efectele diuretice si hipotensoare ale furosemidei. Au un risc mai mare de producere a colapsului sau a tromboemboliei si au, datorita varstei, functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Sarcina si alaptarea
Furosemida traverseaza bariera placentara. Studiile experimentale nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista date suficiente care sa evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, se evita administrarea la femeia gravida. Va fi prescris numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii.
Furosemida este excretata in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Furosemida nu modifica capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti: doza uzuala este de 20 – 60 mg furosemida pe zi, injectata intramuscular, fractionat in 1 – 3 prize sau administrata in perfuzie intravenoasa lenta.
Copii: doza uzuala este de ½ - 1 mg furosemida/kg si zi administrata in perfuzie intravenoasa lenta.
In cazurile grave sau urgente, diureticul se injecteaza intravenos, 20 – 40 mg furosemida (in 2 minute), repetand la nevoie, la intervale de 3 ore, eventual marind progresiv doza pani la cel mult 240 mg.
In caz de insuficienta renala acuta si hipercalcemie acuta se recomanda doze de 250 mg – 1 g furosemida pe zi in perfuzie intravenoasa lenta (sub 4 mg furosemida/minut).
Se poate trece la administrarea pe cale orala in orice moment al tratamentului, de indata ce devine posibil, dupa 3 ore de la ultima injectie de furosemida.
Produsul Furosemid 20 mg/2 ml poate fi amestecat cu solutii alcaline, neutre sau slab acide, cu capacitate minima de tamponare (solutie salina izotona, solutie Ringer, strofantina, solutie de glucoza).

REACTII ADVERSE
Tratamentul prelungit insotit de o dieta desodata stricta poate provoca dezechilibrul hidroelectrolitic si acido-bazic manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatriemie, hipopotasemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatica.
In prezenta insuficientei hepatice furosemida poate provoca encefalopatie hepatica.
Dozele mari de furosemida sau administrarea in ciroza, denutritie, diaree cronica sau in insuficienta cardiaca pot provoca hipokaliemie cu sau fara alcaloza metabolica si cu posibilitatea antrenarii unor tulburari de ritm grave, mai ales ventriculare.
Uneori, dupa un tratament intens si de scurta durata s-a inregistrat o crestere a glicemiei in cateva cazuri exceptionale de scadere a tolerantei la glucide. Rareori furosemida poate agrava diabetul zaharat.
Este posibila uneori o crestere discreta a uricemiei la cei cu predispozitie, dar furosemida provoaca foarte rar criza de guta.
Poate provoca, la varstnici mai ales, tromboembolie si scaderea marcata a tensiunii arteriale pana la colaps.
Mai rar, au aparut hipercolesterolemie si tulburari digestive.
S-au semnalat cazuri rare de pancreatita, nefrita interstitiala, eruptii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare.
O complicatie rara, dar foarte severa, este surditatea trecatoare sau definitiva. Riscul creste cand furosemida este administrata in doze mari la bolnavii cu insuficienta renala.

SUPRADOZAJ
In caz de supradozaj se instaleaza hipovolemia prin deshidratare cu tulburari electrolitice si scaderea marcata a tensiunii arteriale. Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.

CONDITII DE PASTRARE
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 250C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.

AMBALAJ
Cutie cu 5 fiole din sticla bruna, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a cate 2 ml solutie injectabila.